În procesul studierii publicaţiilor despre rezultatele perieghezelor, realizate la siturile arheologice de pe teritoriul Moldovei (RSSM) în a doua jumătate a anilor ’40 ai secolului trecut, ne-a atras atenţia informaţia dintr-un articol semnat de T.S. Passek (Пассек 1949, 64) despre o fortificaţie, repertoriată ca Echimăuţi II. Conform datelor oferite de autoare, situl era localizat la nord-vest de satul Echimăuţi, în partea superioară a pantei unui deal, în stânga drumului. Despre fortificaţie se menţionează că valul ei aplatizat descria în plan o formă quasi-triunghiulară, iar de pe suprafaţă a fost colectată o cantitate semnificativă de ceramică scitică. Încercarea noastră de a regăsi informaţia despre acest sit în repertoriile arheologice, elaborate în anii următori, nu s-a încununat cu succes. Astfel, având drept scop clarificarea situaţiei pe teren, în luna aprilie 2021 au fost realizate cercetări de suprafaţă în regiunea unde semnalase fortificaţia T.S. Passek. Ca urmare, s-a constatat că în spaţiul menţionat, într-adevăr, există urmele unei cetăţi preistorice (47°43’3.25”N; 28°52’30.25”E)**. Actualmente, terenul unde se află fortificaţia este împădurit (în 1947 aici era teren arabil), însă la suprafaţă mai sunt vizibile unele denivelări, care pot fi interpretate drept vestigii ale sistemului defensiv. Astfel, pe laturile de est, sud și vest, au fost urmărite valul și șanţul de apărare, care delimitau o mică incintă cu dimensiunile de 40×35 m. Elementele defensive s-au conservat cel mai bine pe latura de est, unde valul are lăţimea la bază de cca 7 m și înălţimea de 0,7 m, iar șanţul este lat de cca 3,5-4,0 m și adânc de cca 0,5 m. Din cauza împăduririi terenului, nu a fost posibilă recoltarea de la suprafaţă a vreunor materiale arheologice, care ne-ar putea indica data edificării acestei cetăţi. În asemenea situaţie, apelăm la informaţiile oferite de T.S. Passek, care menţiona aici numeroase fragmente de ceramică scitică. După cum cunoaștem, în a doua jumătate a anilor ’40 - începutul anilor ’50 ai secolului XX, drept ceramică scitică era considerată cea din epoca fierului, în special, cea getică. Însă cercetările anterioare, precum și ale noastre din 2021, nu au scos în evidenţă prin apropiere vreun sit, care poate fi atribuit cu siguranţă geţilor. Însă, în apropiere, la o distanţă de cca 600 m spre sud, este cunoscută o așezare deschisă (Cineșeuţi I) a purtătorilor culturii Cozia-Saharna, care, ipotetic, ar putea fi pusă în legătură cu fortificaţia menţionată. Drept argument pot servi și analogiile ce ţin de dimensiunile și formele fortificaţiilor din arealul culturii Cozia-Saharna, care sunt asemănătoare cu „citadela” de la Cineșeuţi.