Articolul precedent |
Articolul urmator |
356 7 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-01-31 21:58 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
725.54:694.1(498) (1) |
Arhitectură (635) |
Lucrări de construcţii în lemn. Dulgherie. Tâmplărie (3) |
SM ISO690:2012 SOLCAN, Şarolta. Salvarea bisericilor de lemn din România. In: Identitate şi valori culturale în context European, Ed. 2, 4 iunie 2021, Chişinău. Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2021, Ediţia 2, p. 21. ISBN 978-9975-152-11-2. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Identitate şi valori culturale în context European Ediţia 2, 2021 |
||||||
Conferința "Identitate şi valori culturale în context European" 2, Chişinău, Moldova, 4 iunie 2021 | ||||||
|
||||||
CZU: 725.54:694.1(498) | ||||||
Pag. 21-21 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
În România au fost construite, de-a lungul timpului, numeroase biserici de lemn. Sub diverse tipuri, erau răspândite aproape în toate regiunile. Din secolul al XIX-lea a început o ofensivă împotriva lor, care s-a accentuat de-a lungul timpului. Vechile biserici de lemn au fost duse în cimitire, apoi abandonate și înlocuite cu biserici de zid, considerate de comunităţi mai prestigioase, mai rezistente. Astăzi se estimează că mai sunt circa 1440 biserici de lemn, dintre care circa 1200 sunt considerate monumente. Doar opt – din Maramureș – au fost incluse în patrimoniul UNESCO. Cele mai ameninţate cu dispariţia sunt bisericile de lemn care nu sunt în atenţia Institutului Naţional al Patrimoniului. În general, sunt bisericile din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și cele în care se mai ţin slujbe religioase pentru comunităţi mici.. Nici bisericile de pe Lista Monumentelor Istorice nu sunt ferite de pericole. Datorită indiferenţei comunităţilor și a autorităţilor, multe sunt în paragină, iar unele s-au prăbușit, ca, de exemplu, la Tomnatecu de Jos, jud. Hunedoara (2006), Mura Mare, jud Mureș (2010). Dispariţia structurilor atrage după sine și pierderea unor importante comori ale picturii tradiţionale și ale patrimoniului mobil. În acest context, salvarea bisericilor de lemn – valori inestimabile ale patrimoniului cultural românesc – este o prioritate. De-a lungul anilor, acţiuni de salvare au fost întreprinse de persoane private, comunităţi, instituţii culturale, voluntari și ONGuri, care au implementat programe importante ce au făcut posibilă supravieţuirea a numeroase biserici de lemn, aflate în colaps. Acţiunea trebuie să continue, să beneficieze de efortul comun, deoarece aceste lăcașuri de cult sunt deosebit de fragile, lemnul degradându-se sub acţiunea factorilor naturali sau din pricina nepăsării și neglijenţei. Depopularea multor sate și cătune duce, implicit, la abandonarea micilor biserici. Viitorul este incert pentru multe dintre bisericile de lemn, dacă nu se ţine o evidenţă strictă a lor și dacă nu se intervine cu rapiditate și profesionalism pentru salvarea lor. |
||||||
|