articolul prezintă opinii cuprinzătoare care afectează conflictul arabo-israelian. Unii dintre ei consideră conflictul (din punct de vedere Arab), care nu sa schimbat timp de 50 de ani și sugerează utilizarea acelorași instrumente, sloganuri, metode și tempo-uri (Această școală îi place să se numească școala culturii de rezistență). Alții cred că, fără o schimbare radicală în căile Arabe de rezolvare a acestui conflict, obiectivul final nu va fi atins, iar situația anterioară va rămâne, de fapt, neschimbată în comparație cu 1947, sau situația arabilor se va deteriora și mai mult. Scopul acestui articol nu este o victorie pentru școala culturii de rezistență, nu școala de dialog și soluții pașnice, ci școala libertății, care presupune că consensul asupra oricărei probleme este produsul opresiunii, conducerii și tiraniei.

The article presents comprehensive views that affect the Arab-Israeli conflict. Some of them consider the conflict (from an Arab point of view), which has not changed for 50 years and suggests the use of the same tools, slogans, methods and tempos (this school likes to call itself the school of resistance culture). Others believe that without a radical change in the Arab ways of resolving this conflict, the ultimate goal will not be achieved and the previous situation will, in fact, remain unchanged compared to 1947, or the situation of the Arabs will deteriorate even more. The purpose of this article is not a victory for the school of resistance culture, not the school of dialogue and peaceful solutions, but the school of freedom, which assumes that consensus on any issue is the product of oppression, leadership and tyranny.