În demers este schiţat retrospectiv ipostaza socială a muzicii din RSSM în intervalul anilor 1944–1970, aflată în contextul unui climat ideologic coercitiv. Pentru a creiona starea de fapt a muzicii în această perioada, ne concentrăm atenţia asupra componisticii, relevând faptul că, în momentul sovietizării Moldovei transprutice, cultura din URSS se afla în deplina desfăşurare a modelelor şi concepţiilor realismului socialist. În noua conjunctură, impregnată de ideologie, compozitorii sunt ofertaţi să creeze lucrări muzicale, având ca mesaje elogierea conducătorilor de stat şi de partid, proslăvirea rolului hegemonic al clasei muncitoare în societate, oglindirea „eroului-etalon” etc. Unii compozitori au pactizat cu puterea, cei care nu s-au conformat doctrinar au căzut în dizgraţia puterii. Deşi, la hotarul anilor ’50–’60, presiunea asupra artei muzicale scade din intensitate, direcţiile strategice de dezvoltare a culturii, trasate anterior, rămân actuale, iar la aplicarea lor în practică apar expresii noi (portretizarea liderilor comunişti, a partidului aflat la guvernare ş.a.). În consecinţă, ingerinţele politicului şi standardele impuse culturii de regim prin aservire ideologică şi-au lăsat amprenta asupra artei muzicale din RSSM, afectându-i originalitatea, libertatea de expresie şi dezvoltarea ei pe făgaş firesc.

The social hypostasis of music in the MSSR in the years 1944–1970, found in the context of a coercive ideological climate, is sketched retrospectively in the given article. In order to draw up the real state of music during this period, we focus on composition, pointing out that, at the time of the Sovietization of Transprutian Moldova, the culture of the USSR was in full swing of the models and concepts of socialist realism. In the new conjuncture, imbued with ideology, composers were offered to create musical works with messages praising state and party leaders, glorifying the hegemonic role of the working class in society, mirroring the “standard hero”, etc. Some composers made pacts with the power, while those who did not conform doctrinally fell into disfavor with the power. Although, at the border of the 1950s and 1960s, the pressure on the musical art decreases in intensity, the strategic directions of cultural development, previously drawn, remain current, and when applied in practice new expressions appear (portrayal of communist leaders, the party in government, etc.). Consequently, the political interferences and the standards imposed on culture by the regime through ideological enslavement left their mark on the musical art of the MSSR, affecting its originality, freedom of expression and its natural development.