Studierea Iordanului în satele Nistrene
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
272 2
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-14 20:00
SM ISO690:2012
VASILACHE, Raisa. Studierea Iordanului în satele Nistrene. In: International Conference of Young Researchers , 5-6 noiembrie 2009, Chişinău. Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2009, Ediția 7, p. 147. ISBN 978-9975-70-901-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
International Conference of Young Researchers
Ediția 7, 2009
Conferința "International Conference of Young Researchers "
Chişinău, Moldova, 5-6 noiembrie 2009

Studierea Iordanului în satele Nistrene


Pag. 147-147

Vasilache Raisa
 
Biblioteca Științifică (Institut) „Andrei Lupan”
 
Disponibil în IBN: 4 iunie 2021


Rezumat

În ziua de Bobotează 6/19 Ianuarie se sfinţesc apele, se face agheasma mare. Sfinţirea apei la Bobotează se numeşte Iordan în amintirea Botezului lui Isus Hristos în apa râului Iordan. După Liturghia matinală din biserică, preotul împreună cu creştinii pornesc spre locul serbării Iordanului. S. Fl. Marian menţiona la finele sec. XIX în lucrarea sa Sărbătorile la români (1908) că Iordanul se efectua la râu cu secole în urmă, fapt consemnat şi în anul 1762 în condicile logofătului Gheorgachi. Iordanul la râu este tipic pentru satele nistrene. În fruntea procesiunii mergeau tinerii care duceau steagurile bisericeşti, apoi preotul cu cântăreţii, urmaţi de toţi enoriaşii. Icoanele erau duse de fete mari. Pe drum se interpretau cântece de slăvire a Domnului. În gheaţa râului, din timp, era tăiat un produf. Alături se înălţa o cruce de gheaţă. Se aşeza masa cu cele necesare pe ea şi două sfeşnice cu lumânări aprinse. Ajungând acolo, lumea se aranja în semicerc în jurul produfului şi crucii de gheaţă. Preotul, cântând Iordanul, sfinţea apa din râu, crucea de gheaţă şi căldările pline cu apă de lângă ea, în acest moment se dă drumul câtorva porumbei să zboare, simbolul şi amintirea Duhului Sfânt care s-a arătat, în chip de porumbel, în timpul Botezului lui Isus. La sfârşitul Iordanului preotul arunca crucea în apa râului şi unii bărbaţi se aruncau să o prindă, crezând că astfel vor deveni norocoşi şi sănătoşi, obicei întâlnit şi la alte popoare sud-esteuropene. Se trăgea din puşti, iar unii îşi introduceau puşca în apa sfinţită a râului pentru a avea noroc la vânătoare. În unele sate se trăgea din puşti cu hârtiuţe multicolore, pe care oamenii se străduiau să le prindă, se credea că ele sunt bune de afumat în caz de speriet. Când Nistrul era dezgheţat, Iordanul în satele nistrene se făcea la o fântână, după ceremonie preotul era invitat la masă „la cei cu fântâna”şi aşezat în capul mesei, pe care sunt colaci, jemne, bucate de frupt. După Iordan preotul se întoarce la biserică, să boteze copiii nou-născuţi. În ziua de Bobotează se aghesmuiau toate fântânile, se stropeau cu agheasmă casele cu tot ce era pe lângă ele şi mormintele. Creştinii se aşezau la masă pe la amiază, mai întâi se bea agheasmă şi se mânca o bucăţică de nafură, apoi se serveau bucatele pregătite de frupt. Uneori se petreceau întreceri de cai. După amiază se organiza horă în sat.

Cuvinte-cheie
Boboteaza, obicei, Iordanul