Studierea traumatismelor maxilo-faciale rămîne pînă în prezent una din problemele de bază ale chirurgieiOMF. Traumatismul maxilo-facial înregistrează creşteri procentuale importante, iar complicaţiile şi sechelele rezultate pot interesa zone topografice vitale, prin care se perturbă o serie de funcţii ale extremităţii cefalice. Pentru atingerea scopului scontat au fost analizate fişele medicale a 74 bolnavi cu leziuni ale ţesuturilor moi faciale şi a 22 bolnavi cu complicaţii secundare ale acestora pe parcursul anului 2008, în cadrul arhivei Centrului Ştiinţifico-Practic din cadrul Spitalului Clinic Municipal de Urgenţă. Pe parcursul anului 2008, în secţia de Chirurgie Oro Maxilo Facială, cu plăgi faciale s-au tratat 3,7% din numărul bolnavilor internaţi, sau 14,7% din numarul bolnavilor cu traumatism facial şi respectiv 1,1% sau 4,3% cu complicaţii secundare ale acestora.. Etiologia plăgilor faciale în primul rînd o prezintă accidentele de circulaţie 39% urmate de căderi 28.3%, agresiuni 20.2%, apoi accidente de muncă, sportive, muşcături de animale restul. Complicaţiile secundare în leziunile traumatice ale ţesuturilor moi faciale, în cercetările noastre, sunt reprezentate în mare parte de plăgile infectate, hematoamele suprainfectate şi streptodermii. Din numarul de pacienţi cu aceste complicaţii 59% erau cu plăgile infectate, 36% - cu hematoame suprainfectate şi 5% cu streptodermii. Leziunile traumatice ale ţesuturilor moi faciale şi complicaţiile secundare ale acestora înregistrează creşteri procentuale importante