Articolul precedent |
Articolul urmator |
530 24 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-02-01 14:07 |
SM ISO690:2012 ROTARU, Vitalie. Filosofia războiului şi problema progresului în istorie. In: International Conference of Young Researchers , 6-7 noiembrie 2008, Chişinău. Chişinău: Tipogr. Simbol-NP SRL, 2008, Ediția 6, p. 228. ISBN 978-9975-70-769-5. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
International Conference of Young Researchers Ediția 6, 2008 |
|||||
Conferința "International Conference of Young Researchers " Chişinău, Moldova, 6-7 noiembrie 2008 | |||||
|
|||||
Pag. 228-228 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Rezumat | |||||
Istoria naţională a oricărui popor se prezintă ca o descriere cronologică a unui şir de războaie: de la războiul care stă la baza formării acestui stat, sau de la războiul dus pentru independenţa naţiunii date, până la diverse conflicte armate, cauzate de diferite motive: culturale, economice, politice, etnice, etc. La nivelul istoriei universale, lucrurile se repetă. Astăzi putem afirma că studierea războiului este motivată din perspectivă istorică: războiul este un fenomen social şi există, în forme diferite, din antichitate până în zilele noastre. Astfel, apariţia teoriilor evoluţioniste este firească. Evident, că în contextul unor cercetări în această direcţie apare necesitatea de studiere a războiului de mai multe discipline: istorie, etnologie, antropologie, psihologie, sociologie, politologie, etc. şi chiar de nişte studii pluridisciplinare: istoria filosofiei, etica şi filosofia culturii, etc. În primul rând, vom face apel la domeniul politic, care ne va oferi prezentarea cadrului formal, la domeniul psihologiei, care va explica natura umană din punct de vedere al „paternurilor” culturale şi al arhetipurilor, ce ghidează omenirea în actul de declanşare şi de participare la război. Complexitatea fiinţei umane, credinţele omului implică o complexitate a războiului, prin urmare, omul şi războiul vor fi analizate şi din perspectiva contextului cultural şi istoric. Însă se resimite nevoia de o ştiinţă care ar fi capabilă să analizeze datele şi rezultatele obţinute de alte ştiinţe interesate de analiza fenomenului numit, dar făcând-o din punct de vedere independent şi obiectiv, ţinând cont de caracterul specific uman al războiului. O astfel de ştiinţă credem că este filosofia războiului – un adevărat „mecanism” sintetizator al datelor furnizate de celelalte ştiinţe şi, în acelaşi timp, un „generator” de metode ce permit înţelegerea şi explicarea cauzelor apariţiei conflictelor armate, precum şi a modurilor de prevenire a acestora. În acest context observăm că actualitatea temei ar rezida şi din faptul că problema războiului fiind una globală necesită o studiere pluridisciplinară, Filosofia ocupând locul sintetizator şi vectorul care orientează spre valori umane de menţinere şi dezvoltare a păcii. |
|||||
Cuvinte-cheie pace, filozofia războiului, patern, istorie |
|||||
|