Filosofia războiului şi problema progresului în istorie
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
530 24
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-01 14:07
SM ISO690:2012
ROTARU, Vitalie. Filosofia războiului şi problema progresului în istorie. In: International Conference of Young Researchers , 6-7 noiembrie 2008, Chişinău. Chişinău: Tipogr. Simbol-NP SRL, 2008, Ediția 6, p. 228. ISBN 978-9975-70-769-5.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
International Conference of Young Researchers
Ediția 6, 2008
Conferința "International Conference of Young Researchers "
Chişinău, Moldova, 6-7 noiembrie 2008

Filosofia războiului şi problema progresului în istorie


Pag. 228-228

Rotaru Vitalie
 
Institutul de Filozofie,Sociologie şi Ştiinţe Politice
 
Disponibil în IBN: 26 mai 2021


Rezumat

Istoria naţională a oricărui popor se prezintă ca o descriere cronologică a unui şir de războaie: de la războiul care stă la baza formării acestui stat, sau de la războiul dus pentru independenţa naţiunii date, până la diverse conflicte armate, cauzate de diferite motive: culturale, economice, politice, etnice, etc. La nivelul istoriei universale, lucrurile se repetă. Astăzi putem afirma că studierea războiului este motivată din perspectivă istorică: războiul este un fenomen social şi există, în forme diferite, din antichitate până în zilele noastre. Astfel, apariţia teoriilor evoluţioniste este firească. Evident, că în contextul unor cercetări în această direcţie apare necesitatea de studiere a războiului de mai multe discipline: istorie, etnologie, antropologie, psihologie, sociologie, politologie, etc. şi chiar de nişte studii pluridisciplinare: istoria filosofiei, etica şi filosofia culturii, etc. În primul rând, vom face apel la domeniul politic, care ne va oferi prezentarea cadrului formal, la domeniul psihologiei, care va explica natura umană din punct de vedere al „paternurilor” culturale şi al arhetipurilor, ce ghidează omenirea în actul de declanşare şi de participare la război. Complexitatea fiinţei umane, credinţele omului implică o complexitate a războiului, prin urmare, omul şi războiul vor fi analizate şi din perspectiva contextului cultural şi istoric. Însă se resimite nevoia de o ştiinţă care ar fi capabilă să analizeze datele şi rezultatele obţinute de alte ştiinţe interesate de analiza fenomenului numit, dar făcând-o din punct de vedere independent şi obiectiv, ţinând cont de caracterul specific uman al războiului. O astfel de ştiinţă credem că este filosofia războiului – un adevărat „mecanism” sintetizator al datelor furnizate de celelalte ştiinţe şi, în acelaşi timp, un „generator” de metode ce permit înţelegerea şi explicarea cauzelor apariţiei conflictelor armate, precum şi a modurilor de prevenire a acestora. În acest context observăm că actualitatea temei ar rezida şi din faptul că problema războiului fiind una globală necesită o studiere pluridisciplinară, Filosofia ocupând locul sintetizator şi vectorul care orientează spre valori umane de menţinere şi dezvoltare a păcii.

Cuvinte-cheie
pace, filozofia războiului, patern, istorie