Cultivarea legumelor în Moldova (sec. XVII)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
305 2
Ultima descărcare din IBN:
2022-05-13 18:39
SM ISO690:2012
DUDNICENCO, Nicolae. Cultivarea legumelor în Moldova (sec. XVII). In: International Conference of Young Researchers , 6-7 noiembrie 2008, Chişinău. Chişinău: Tipogr. Simbol-NP SRL, 2008, Ediția 6, p. 223. ISBN 978-9975-70-769-5.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
International Conference of Young Researchers
Ediția 6, 2008
Conferința "International Conference of Young Researchers "
Chişinău, Moldova, 6-7 noiembrie 2008

Cultivarea legumelor în Moldova (sec. XVII)


Pag. 223-223

Dudnicenco Nicolae
 
Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală
 
 
Disponibil în IBN: 26 mai 2021


Rezumat

Un rol deosebit în economia Moldovei medieavale îl avea agricultura. Diferite domenii ale economiei agrare şi-au găsit reflectare în operele cercetătorilr cum ar fi: Dragnev E., Cocârlă P., Zabolotnaia L. ş.a. Mult mai puţin a fost cercetată cultivarea legumelor (grădinăritul). Ne-am propus să relevăm ponderea şi spicificul grădinăritului în economia Modovei (sec. XVII) în baza documentelor vremii. Cu referire la istoricul P. P. Panaitescu trebuie să adăugăm că legumicultura presupunea cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici speciale în agricultură, cum ar fi tehnica răsadurilor şi diferitor forme de irigare. Una dintre legumele cel mai des cultivată era varza. În actul de la 28 septembrie 1615, se menţionează că zeciuiala de varză să se i-a din mai multe sate, „de la cei ce vor fi făcut acolo grădini”. În alt act de pe 25 noiembrie 1606 se aminteşte că pe lângă darea de varză era şi cea de mazăre. În perioada cercetată un raport considerabil la dezvoltarea acestei ramuri a avut domnitorul Vasile Lupu. Miron Costin scria despre Vasile Lupu, că atuci când a construit curţile domneşti în Iaşi, a prevăzut pe lângă case şi grădini. Despre practicarea grădinăritului pe timpul acestui domnitor aminteşte şi Ligor A. El afirma că în actele din anii 1634-1653 sunt menţionate persoane care se ocupau în exclusivitate cu grădinăritul, lucrători specializaţi. Unul din aceste acte este cel de pe 24 ianuarie 1635, prin care Vasile Lupu poruncea dăbilarilor (funcţionari care se indeltniceau cu perceperea impozitelor) din Vaslui să nu ia dările obişnuite de la un grădinar. Toponimele de asemenea ne demonstrează că populaţia se îndeletnicea cu grădinăritul. Unul dintere aceste toponime este cuvântul Grădinari ce desemenează ocupaţia şi este fenomen observat inclusiv în Ţara Românească. A recurs la etimologie şi P. Panaitesu, afirmând că multe cuvinte ce desemnează legumele în limba română provin din limba bulgară şi sârbă: păstârnac, praj, fasole, castravete, morcov, pătrunjel, ţelină. Alte cuvinte provin din limba turcă: pătlăgele, zarzavat. Varza, ceapa, lintea, napul sunt de origine latină, iar mazărea este un cuvânt dacic. În finalul celor expuse trebuie să apreciem că în Moldova ca şi în celelalte Ţări Româneşti grădinăritul a urmat o evoluţie progresivă, alături de alte ocupaţii agricole.

Cuvinte-cheie
agricultură, grădinărit, dăbilari