Privind în trecut putem realiza faptul că corpul uman era considerat standard de frumuseţe şi perfecţiune. Orice parte a corpului uman, în conformitate cu viziunile grecilor şi romanilor din Antichitate, îndeplinea anumite cerinţe: necesitatea de a respecta proporţiile; simetria; funcţionalitatea; utilitatea. Îmbrăcămintea în Grecia şi Roma Antică a fost creată pentru a reflecta aceste cerinţe. În urma studiilor s-a constatat că în acea perioadă îmbrăcămintea era creată şi corespundea stilurilor Ionic şi Doric caracteristice acelei epoci. Îmbrăcămintea în stil Doric era caracterizată prin volume cilindrice, statice, animate pictural de culoarea motivelor decorative ţesute în material suplu, dar gros, al ţesăturii de lână. Stilul Ionic era caracteristic prin ţinuta vestimentară mai luxoasă, mai ales cea feminină, din ţesături subţiri, apretate şi plisate, mai puţin mulate pe corp. Perfecţiunea produselor vestimentare a fost atinsă graţie combinaţiei cu succes a acestor două stiluri în rezultat creându-se un întreg, eleganţă, frumuseţe şi severitate. De aceea atât bărbaţii cât şi femeile aveau o modalitate diferită de îmbrăcare a produselor vestimentare pe corp. Luând în considerare aceste aspecte îmbrăcămintea în acea perioadă avea un şir de particularităţi: lungimea şi lăţimea ţesăturii din care se constituia îmbrăcămintea; construcţia mânecilor indivizibile cu produsul; marcarea răscroielii gâtului la faţă şi spate; marcarea lungimii produsului până la nivelul liniei genunchilor; fixarea liniei taliei. Produsele de îmbrăcăminte în Grecia şi Roma Antică sunt marcate de ierarhia socială, de evoluţia istoriei, ca de altfel la toate popoarele. Materialele destinate confecţionării produselor de îmbrăcăminte în acea perioadă era inul, mătasea şi lâna. O importanţă deosebită avea veşmântul în diferenţierea claselor sociale şi a rangurilor oficiale. Ţesătura de in se folosea pentru articolele de lenjerie, tunici pentru luptători. Mătasea era folosită pentru confecţionarea diferitor tunici, veşmintele din aceste ţesături erau foarte scumpe. Lâna era o ţesătură folosită la confecţionarea tunicilor pentru magistraţi. Indiferent din ce ţesături erau realizate produsele vestimentare din acea perioadă, modalitatea de îmbrăcare era aceeaşi, adică toate tunicile se înfăşurau în jurul corpului sau erau folosite ca cuverturi pentru pat.