În ultimii ani creşte interesul faţă de hidrazone, fapt legat de capacităţile lor de coordinare, activitate farmacologică şi utilizare în chimia analitică ca agenţi de extragerea metalelor [1-4]. Un interes deosebit îl au hidrazonele, care conţin sulf şi azot. Sa constatat că hidazonele tiazolului şi benzotiazolului au activitatea anticonvulsantă, antiinflamatoare, analgetică, antibacteriană şi antifungică. [5-9]. În multe cazuri, activitatea biologică a acestor substanţe este în concordanţă cu structura lor. Benzotiazoli şi derivaţii lui conţin sisteme -delocalizate care sunt capabile de a lega molecule de ADN prin - interacţiuni [10]. În legătură cu aceasta sinteza şi studiul particularităţilor structurale ale hidrazonelor noi prezintă interes atât ştiinţific cât şi practic. În cercetările noastre au fost obţinuţi hidrozonele în baza 2-hidrazinobenzotiazolului şi cercetată activitatea antiproliferativă. Hidrazonele au fost obţinute prin condensarea 2-hidrazino - benzotiazolului cu unii compuşi carbonilici. Soluţia formată din cantitaţi echimolare de 2-hidrazinobenzotiazol , aril (heteril) alidehidă sau cetonă şi o cantitate minimă de etanol (sau propanol, în cazul cetonelor) cu adaugarea a 4 picături de dimetilsulfoxid, se încălzeşte 15 minute la temperatura de 45-50 0C , apoi temperatura se ridică pînă la 800 sau 95-970C şi se determină cromatografic sfîrşitul reacţiei după consumul compusului carbonilic. Amestecul reactant se răceşte cu gheaţă, cristalele se spală pe filtru cu etanol rece, iar din filtrat, după evaporarea soluţiei la jumătate după volumul se mai elimină o parte de produs. Structura compuşilor a fost confirmată cu ajutorul spectrelor RMN 1H şi 13C. Hidrazonele obţinute în baza benzalidehidelor substituite nu manifestă proprietăţi cancerostatice, iar compuşii sintetizăţi în baza aldehidelor salicilice şi piridin- 2- carboxi alidehidelor substituiţi înhibă creşterea celulelor HL-60 ale leucemiei umane mieloide în limetele concentraţiilor 10-510-6 mol/l. Cea mai înaltă activitate au manifestat compuşii obţinuţi în baza piridin- 2- carboxi alidehidei (88,9-98,8%) şi mai mica activitate în baza alidehidei salicilice ( 20%-67%). Proprietăţile depistate ale compuşilor sintetizaţi prezintă interes pentru medicină din punct de vedere a extinderii arsenalului de inhibitori ai leucemiei mieloide umane HL-60. Hidrazonele manifestă activitate comporabilă cu activitatea unor medicamente farmateutice ca doxorubicina (Doxo) utilizată în medicină pentru tratarea leucemiei.