În lucrarea de faţă a fost utilizată metoda de parsare bazată pe configuraţii SCD (Segmentare-Coeziune-Depentenţă) [1] pentru transformarea eficientă a intrărilor (ce conţin text neprelucrat) din Dicţionarul Limbii Ruse Literare Contemporane (DLRLC) în 20 volume [2] într-o resursă lingvistică indexabilă. Strategia care stă la baza acestei metode reuneşte două configuraţii diferite de parsare: una, care identifică şi extrage pentru fiecare intrare de dicţionar arborele de sensuri principale şi secundare şi altă configuraţie, care parsează fiecare nod din arborele de sensuri cu scopul de a clasifica definiţiile din dicţionar, ce descriu sensuri principale şi secundare. Un marcher reprezintă o graniţă pentru o categorie lingvistică specifică. Recunoaşterea marcherilor şi construirea arborelui de sensuri a unei intrări din DLRLC a fost realizată în lucrarea [3]. Clasele de marcheri folosite pentru identificarea arborelui de sensuri pentru sensuri principale sînt: cifrele romane (I., II., III.,...etc.), cifrele arabe urmate de punct (1., 2.,3.,... etc.), două bare oblice (//). Pentru sensuri secundare se utilizează: rombul gol („◊”), traversa („═‖), tilda („~‖), enumerarea literală - de tip litere chirilice, după care urmează paranteza rotundă ( а), б), в),...etc.). În urma analizei conţinutului semantic al sensurilor pentru intrările din DLRLC s-a depistat următorul set specific de clase de marcheri de definiţie: MorfDefs-definiţii morfologice; RegDefs- definiţii scrise cu font regular; BoldDefs- definiţii scrise cu bold; ItalDefs- definiţii scrise cu italic; SpecDefs- definiţii ce conţin specificaţii; SpSpecDefs- definiţii scrise cu litere spaţiate, ce conţin anumite specificaţii; DefExems- exemple la definiţii, cu scopul de a întregi sensul unei definiţii. Aceşti marcheri de definiţie coincid întru-totul cu marcherii definiţiilor propuşi pentru Dicţionarul Tezaur al Limbii Române[1].