Două cavouri din cărămidă din epoca modernă descoperite în orașul Călărași
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
521 8
Ultima descărcare din IBN:
2023-10-25 09:11
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
902/903.5(478) (95)
Preistorie. Vestigii preistorice, artefacte, antichități (254)
SM ISO690:2012
VORNIC, Vlad, POPOVICI, Sergiu, HEGHEA, Sergiu, SERBINOV, Sergiu, CHITIC, Vladimir. Două cavouri din cărămidă din epoca modernă descoperite în orașul Călărași. In: Cercetări arheologice în Republica Moldova.: Campania 2020, 16 aprilie 2021, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Comisia Naţională Arheologică, 2021, pp. 88-91. ISBN ISBN 978-9975-87-788-6.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Cercetări arheologice în Republica Moldova. 2021
Sesiunea "Cercetări arheologice în Republica Moldova"
Chişinău, Moldova, 16 aprilie 2021

Două cavouri din cărămidă din epoca modernă descoperite în orașul Călărași

CZU: 902/903.5(478)

Pag. 88-91

Vornic Vlad, Popovici Sergiu, Heghea Sergiu, Serbinov Sergiu, Chitic Vladimir
 
 
 
Disponibil în IBN: 29 aprilie 2021


Rezumat

La data de 29 octombrie 2020, arhtectul-șef al orașului Călarași, dl Nicolae Preguza a transmis Agenției Naționale Arheologice informația că în centrul istoric al acestei urbe din Codrii Moldovei, mai exact pe terenul de pe adresa str. Mihai Eminescu, nr. 21 (Fig. 1, 1), în urma lucrărilor de excavare a solului pentru construirea unor scări de acces, au fost scoase la suprafață mai multe cărămizi care provin de la o construcție subterană ,,în formă de cuptor”. În ziua următoare, subsemnații au efectuat o deplasare la Călărași, având drept scop prospectarea terenului respectiv și, în caz de necesitate, realizarea unei intervenții de salvare la construcția subterană de cărămidă descoperită fortuit. Ajunși la fața locului, am putut lesne constata că, prin excavarea solului, la lumină au fost scoase nu instalații de foc, ci două cavouri din cărămidă din epoca modernă. În consecință, am procedat imediat la realizarea unei intervenții de salvare, în scopul studierii acestor structuri subterane și a recuperării vestigiilor aflate în interiorul lor. Construcțiile funerare descoperite prezentau două cavouri de dimensiuni diferite, dispuse pe direcția V-E, unul în continuarea celuilalt, fiind practic lipite unul de altul (Fig. 2). Cavoul din partea de E era mai mic, cu lungimea pe interior de 2,01 m, lățimea de 0,93 m, înălțimea de 0,73 m și grosimea pereților de 25-26 cm, iar a bolții de 12,5-13,0 cm, corespunzând lungimii și, respectiv, lățimii unei cărămizi. În interiorul acestui complex funerar nu s-au depistat niciun fel de vestigii. Al doilea cavou, care avea bolta distrusă prin lucrările de excavare, prezenta următoatele dimensiuni: lungimea pe interior – 2,45 m, lățimea – 1,25 m, înălțimea construcției păstrate – 1 m, grosimea pereților și a bolții 12,5-13,0 cm, care corespunde lățimii unei cărămizi. Baza ambelor cavouri era placată cu un rând de cărămidă. Cărămizile, care aveau dimensiuni diferite, de 4,5×12,5×25 cm și de 6,5×13×25 cm, au fost prinse cu mortar de var și nisip, urme de var fiind semnalate pe pereții interiori ai ambelor complexe funerare. Din cuprinsul celui de al doilea cavou au fost recuperate cinci oase umane, care, potrivit determinărilor antropologice efectuate de dna dr. Angela Simalcsik, aparțin la cel puțin doi indivizi, dintre care o femeie adultă și un bărbat adult tănăr (20-35 ani). De asemenea, în interiorul cavoului 2 au mai fost găsite resturi de lemn putrezit de la sicriu, unele acoperite cu pânză de culoare verde, cu fire argintii în țesătură, un picior de sicriu de bronz, care are forma unei labe de animal (leu?) (Fig. 1, 1), 3 mânere de bronz de la sicriu (Fig. 3, 2-4) și mai multe bare și cuie de fier și fragmente de tablă din zinc. Cavourile de cărămidă descoperite în toamna anului trecut la Călărași se află în zona fostei biserici din piatră și cărămidă cu hramul ,,Sfintei Treimi”, care a fost construită în perioada 1875-1888 și demolată în anii ’60 ai secolului trecut. Fără îndoială, aceste complexe funerare au aparținut unor persoane cu un statut social deosebit, care au decedat la sfârșitul sec. XIX sau în primele decenii ale sec. XX, iar odată cu distrugerea bisericii, după amintirile unor localnici în etate, au fost deshumate și reînhumate în cimititrul localității.