Între siturile arheologice de pe teritoriul Republicii Moldova un loc distinct îl ocupă Calfa I - Cetățuie (satul Varnița, r-nul Anenii Noi). Situat pe un promontoriu de pe malul drept al râului Bâc, la distanța de cca 4 km spre E de vărsarea acestuia în Nistru și la 2,5 km vest de satul Calfa, acest foarte important obiectiv arheologic a fost cercetat prin săpături sistematice de Gh. Cebotarenco în anii în anii 1959, 1961-1962 și 1964-1968. Drept rezultat, au fost identificate urme de locuire din perioada târzie a epocii bronzului (sec. XV-XII î.Hr.), epoca fierului (sec. X-IX î.Hr.; VI-III î.Hr.), perioada romană târzie (sec. III-IV d.Hr.), cele mai numeroase vestigii datând din evul mediu timpuriu (sec. VIII-XI). Din păcate, în ultimul deceniu acest valoros sit arheologic din vatra agricolă a satului Varnița, care reprezintă deocamdată unica așezare fortificată medievală timpurie din zona centrală a Moldovei, a fost afectat puternic de lucrări ilegale de extracție a prundișului. Începând cu anul 2013, Agenția Națională Arheologică a întreprins mai multe inspectări, fiind transmise prescripții de stopare a lucrărilor și sesizări la organele de drept, iar drept urmare, în toamna anului 2020, a fost posibilă efectuarea în situl Calfa I Cetățuie a unor cercetări arheologice de salvare. Investigațiile au vizat o zonă de forma unui șanț arcuit din partea nordică a carierei, în care solul vegetal și stratul de cultură fusese decapat anterior. Această zonă corespunde periferiei sudice a așezării medievale fortificate și unui sector extra muros din partea de SV, unde se află o așezare din epoca romană. Drept rezultat al săpăturilor arheologice, au fost descoperite cinci porțiuni de la trei șanțuri de apărare, două instalații de foc și o groapă menajeră din sec. X-XI (Fig. 1; 2, 1), câteva gropi din perioada romană (Fig. 2, 3), a doua epocă a fierului și perioada târzie a epocii bronzului, precum și un bordei din epoca modernă sau contemporană. Totodată, din cuprinsul complexelor și de pe suprafața sitului au fost recuperate o cantitate însemnată de ceramică (Fig. 2, 2, 4-11) și obiecte lucrate din bronz, fier, lut ars și piatră, datând din diferite epoci istorice. Cele mai importante complexe arheologice sunt, fără îndoială, cele trei șanțuri de apărare ale acestei mari așezări medievale timpurii, prin cercetările lui Gh. Cebotarenco fiind descoperit doar un singur șanț al liniei de apărare exterioare, atribuit culturii balcano-dunărene din sec. X-XI. De asemenea, un interes științific deosebit prezintă și vestigiile din epoca romană (Fig. 2, 3, 4, 6-9), care nu aparțin culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, așa cum a considerat primul cercetător al sitului, ci unei așezări ,,de tip Etulia” din sec III d.Hr.