descoperite urmele unui bastion, care a fost edificat în preajma porții de intrare de pe latura de N a fortificației (Fig. 1, 1). Bastionul de formă semicirculară, cu dimensiunile de 11×6 m, era amplasat la cca 5 m spre E față de poartă, fiind acroșat „zidului” de incintă de pe latura de N a cetății. Vestigiile „zidului” bastionului, la momentul descoperirii, se prezentau sub forma unui „val” cu înălțimea de cca 0,9 m și lățimea la bază de cca 2 m (Fig. 1, 2). În campania din anul 2020, pentru clarificarea modului de edificare a „zidului” bastionului și a „zidului” de incintă de pe latura nordică, precum și a spațiului cuprins între ele, a fost deschisă secțiunea 32/2020 cu dimensiunile de 10×2 m (Fig. 1, 3). Ruinele „zidului” de incintă se prezintă sub forma unei dărâmături cu grosimea de 0,4-0,5 m, compusă din sol cenușos în amestec cu lut ars, pietre și fragmente de lemn carbonizat (Fig. 2, 1). După demontarea structurii „zidului” de incintă, au apărut indiciile a două gropi de pari, dispuse liniar la o distanță de 1,20 m între ele. În nivelul de dărâmătură, aferent zidului de incintă, au fost descoperite: un fragment de lamă de cuțit din fier (Fig. 3, 19), două fise (lustruitori ?) din lut (Fig. 3, 17, 18), 34 fragmente ceramice, provenite de la străchini (Fig. 3, 6) sau oale (Fig. 3, 7-10), și un fragment de la partea superioară a unei amfore heracleote. Descoperirile arheologice din stratul de cultură de sub „zid” sunt sporadice, fiind atestate doar trei fragmente ceramice atipice (Fig. 3, 16). Vestigiile „zidului” bastionului se prezintă sub forma unei dărâmături din sol de culoare cenușie în amestec cu argilă, fragmente de lemn ars și pietre de diferite dimensiuni (Fig. 2, 2). În procesul de cercetare a ruinelor, au fost descoperite două șiruri paralele de pietre (Fig. 2, 6), fasonate sumar, așezate la o distanță de cca 1 m unul față de altul. În baza acestor informații, putem presupune că „zidul” bastionului a avut o fundație, clădită din blocuri de piatră, legată cu pământ (Fig. 2, 5, 6), iar în partea superioară a fost amenajată o palisadă de lemn, după cum ne indică atât gropile de pari (Fig. 2, 6), cât și fragmentele de lemn carbonizat (Fig. 2, 7). De asemenea, s-a stabilit că locul pe care a fost construit „zidul” bastionului a fost amenajat preventiv. În sprijinul acestei afirmații poate fi invocată prezența, la baza „zidului”, a unui strat de sol argilos bine tasat (Fig. 2, 3). Inventarul arheologic, descoperit în umplutura „zidului” bastionului, este reprezentat de un fragment de lamă de cuțit din fier (Fig. 3, 20) și nouă fragmente de la vase modelate cu mâna (Fig. 3, 1-5), caracteristice comunităților getice din sec. IV-III î. Hr. În incinta bastionului, la adâncimea de 0,9 m de la nivelul actual de călcare, a fost atestată o structură, săpată în stâncă până la o adâncime de cca 1,1 m, care ar putea reprezenta un spațiu pentru păstrarea proviziilor. În urma săpăturilor efectuate în această structură, au fost identificate 56 fragmente ceramice ce provin de la diferite tipuri de vase modelate cu mâna (Fig. 4, 11-14). Acestora li se adaugă și un fragment de toartă (Fig. 3, 15), care a fost atribuită unui recipient de origine heracleotă de la mijlocul sec. IV î.Hr. Deși materialul arheologic descoperit printre ruinele sistemului defensiv, cercetat în anul 2020, este destul de numeros, acesta nu oferă informații sigure despre perioada de construcție și funcționare a structurii din preajma porții de nord. Potrivit descoperirilor amforice de origine heracleotă, provenite din incinta bastionului, am putea data acest edificiu în a doua jumătate a sec. IV î.Hr. sau chiar la sfârșitul acestui secol, atunci când au fost amenajate și construcțiile defensive de pe laturile de N, E și S.