Introducere. Relația medic-pacient constituie una dintre aspectele fundamentale cu care se ocupă psihologia medicală, iar comunicarea medic-pacient este pilonul de bază în crearea unei relații ,,sănătoase", care și este substratul eficienței actului medical.
Scopul lucrării. Evaluarea eficienței comunicării în prestarea serviciilor medicale spitalicești cu elaborarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței ei.
Material și metode. Studiul este reprezentat de analiza științifică a 42 de surse bibliografice medicale și psihologice. S-au folosit metodele: istorică, de observație, anchetarea, de expertiză și analiză.
Rezultate. Medicii intervievați sugerează că pentru o comunicare eficientă și benefică pentru ambele parți, durata unei ședinte cu un pacient ar trebui extinsă la 35-40 de minute, ceea ce este imposibil la moment din cauza fluxului mare de pacienti și insuficiența cadrelor medicale din instituții pentru o repartizare mai strategică a muncii.
Concluzii. Comunicarea eficientă reprezintă un obiectiv de o importanță primordială pentru manage-mentul și psihologia medicală, devenind un procedeu terapeutic, o abilitate clinică fundamentală. Principiile psihologiei promovează ideea de a face schimbări în cultura din mediul de îngrijire și ca întreg personalul medical să primească o instruire adecvată care să răspundă nevoilor pacienților.

Introduction. Doctor-patient relationship constitutes one of the fundamental aspects that deal with medical psychology, and doctor-patient communication, is the basic pillar in creating healthy relationship, which is the substratum of the effectiveness of the medical act.
Objective of the study. Evaluating the effectiveness of communication in hospital medical services with the elaboration of measures for improvement of their effectiveness .
Material and methods. The study is the scientific analysis of 42 medical and psychological sources. Methods were used: a historical observation, investigation, analysis, and expertise.
Results. Doctors interviewed for effective and beneficial communication to both sides during a session with a patient should be extended to 35-40 minutes, which is impossible at the moment due to the large flow of patients and the lack of medical staff from institutions for a more strategic labour of distribution.
Conclusion. Communication is an objective of primary importance in management and medical psychology, and became a therapeutic process, a fundamental clinical skill. The principles of Psychology promote the idea of making changes in the culture of the environment as a whole, care and medical personnel receive appropriate training to meet the patients needs.