Veninul de şarpe este o mixtură complexă de proteine, nucleotide şi ioni anorganici din care o mare parte posedă o acţiune mai mult sau mai puţin toxică. În mare parte toxicitatea veninului este determinată de componentele sale enzimatice care au ţinte bine determinate aşa cum sunt joncţiunile neuromusculare sau componentele sistemului hemostatic. În ultimul timp tot mai multe astfel de componente îşi găsesc cu succes utilizarea în medicină, biochimie şi biologie moleculară. Spre exemplu neurotoxinele din veninul de cobră, datorită însuşirii lor de a bloca anumite structuri ale mebranelor biologice, sunt folosite cu succes ca instrumente în cercetarea organizării moleculare a canalelor ionice membranare. Cu ajutorul lor pentru prima dată a fost posibilă separarea şi cercetarea unui şir de receptori membranari. Fosfolipaza A a fost folosită pentru cercetarea biochimiei anumitor structuri subcelulare cum ar fi mitocondriile şi pentru elucidarea mecanismelor transportului de substanţe prin membranele celulare. ADN-aza veninului de cobră este cunoscută ca inhibitor a creşterii celulelor tumorale. Această ADN-ază (endonuclează), ARN-aza şi fosfodiesteraza exonucleazică cunosc o largă utilizare în determinarea succesiunii nucleotidelor în acizii nucleici şi oligonucleotide. Una din pirofosfatazele veninului de şarpe (NAD-aza) a înlesnit descoperirea structurii şi proprietăţilor coenzimei NAD. Hidroliza specifică a legăturilor peptidice de către proteazele veninului se utilizează pentru determinarea succesiunii aminoacizilor în proteine. În medicină veninul de viperă se utilizează frecvent în diluţii de 1/100 (sau mai mici), contra epilepsiei, reumatismului, artritei, hemofiliei, hemoragiei la menopauză, cangrenelor, ulcerelor, etc. Datorită acţiunii analgezice pe care o posedă, similară cu cea a morfinei, veninul este folosit la operaţiile chirurgicale şi la calmarea durerilor bolnavilor de cancer, însă spre deosebire de morfină şi alte narcotice, el nu provoacă dependenţă. Recent, un grup de cercetători de la Universitatea din Oxford au descoperit în veninul de Agkistrodon contortrix o proteină pe care au numit-o contortrostatină şi care are proprietăţi inhibitoare foarte efective în invazia tumorală a celulelor. Folosind celule canceroase de mamelon uman şi celule canceroase de ovar uman în şoareci imunodeficienţi injectaţi zilnic intratumoral cu contortrostatină, ei au descoperit că aceasta a inhibat diseminarea tumorii şi angiogeneza. Datorită proprietăţilor pe care le posedă, veninul de şarpe, este un produs biologic extrem de preţios. Deoarece actualmente nu sunt cunoscute încă multe aspecte din acest domeniu, cercetarea biochimiei veninului, şi în special cercetarea structurii enzimelor şi activităţii biologice a acestor enzime este o direcţie de studiu actuală, binevenită şi necesară.