Background. Regarding the frequency of fractures of children, data show that the most common are the fractures of the upper limb (75-90%), and forearm fractures predominate about 70% among them. Inadequate attitude towards children with forearm fractures can be the cause of serious complications. Objective of the study. Making a complex study with reference to etiopathogeny, clinical and radiological diagnosis, orthopedic and surgical conservative treatment in diaphyseal fractures of both forearm bones. Material and Methods. This piece of work is the result of a statistical and retrospective study, performed on hospitalized and treated patients in 2018-2019, at the Orthopedics and Traumatology Department of the Centrul Mamei și Copilului in Chișinău, with the diagnosis of forearm fracture. The study was performed on a group of 78 patients, with this diagnosis. Results. Due to the complex movements of the forearm, choosing the right treatment is essential for a good functional recovery. The treatment of diaphyseal fractures of the forearm at children is over 80% conservative. Conclusion. Orthopedic treatment is reserved for incomplete fractures and in cases of fractures without dislocation of the forearm. The surgical treatment technique was applied to treat complete, displaced forearm fractures.

Introducere. Referitor la frecvența fracturilor la copii, datele literaturii, consideră că cele mai frecvente sunt fracturile membrului superior (75-90%), iar fracturile de antebraț predomină circa 70 % printre ele. Atitudinea neadecvată față de copiii cu fracturi de antebraț poate cauza complicații grave. Scopul lucrării. Efectuarea unui studiu complex, cu referință la etiopatogenia, diagnosticul clinic și radiologic, tratamentul conservator ortopedic și chirurgical în fracturile diafizare ale ambelor oase ale antebrațului. Material și Metode. Lucrarea de față este rezultatul unui studiu retrospectiv, efectuat pe pacienții internați și tratați în anul 2018-2019, în Secția de ortopedie și traumatologie a Centrului Mamei și Copilului din orașul Chișinău, cu diagnosticul de fractură de antebraț. Studiul a fost efectuat pe un lot de 78 pacienți, cu diagnosticul de fractură de antebraț, confirmată clinic și radiologic în două incidențe. Rezultate. Deoarece antebrațul realizează mișcări complexe, alegerea tratamentului adecvat este esențială pentru o bună recuperare funcțională a acestuia. Tratamentul fracturilor diafizare de antebraț la copii este de peste 80 % conservator. Concluzii. Tratamentul ortopedic este rezervat fracturilor incomplete și în cazul fracturilor fără dislocare de la nivelul antebrațului. Tehnica de tratament chirurgical a fost aplicată fracturilor de antebraț complete, cu deplasare.