Deşi prezintă un interes aparte pentru arheologia medievală a spaţiului pruto-nistrean, aşezarea urbană din sec. XIV de la Costeşti-Gârlea nu s-a bucurat de atenţia cuvenită a specialiştilor. Situl se află la periferia de sud-est a localităţii (sectorul Gârlea), pe ambele maluri ale râului Botna, având o lungime de circa 2,5 km şi o lăţime de aproximativ 2 km. Semnalat în anii 20 ai secolulul trecut, acest valoros obiectiv arheologic a fost cercetat prin săpături restrânse în anii 1934, 1954, 1957, 1959, 1978, 1979, 1993 şi 2005. Rezultatele acestor investigaţii, care au avut în principal un caracter de salvare, au fost însă doar parţial publicate. Cele mai recente cercetări în aşezarea medievală de la Costeşti-Gârlea au fost întreprinse în anul 2016 de Agenţia Naţională Arheologică. Săpăturile au constat din două mici secţiuni şi o casetă, cu suprafaţa totală de circa 60 m.p. Primele două secţiuni au fost trasate pe şesul din partea stângă a râului Botna, în zona unui şanţ săpat ilegal, iar caseta – în „cartierul olarilor”, deasupra malului nordic al fostei cariere de lut. În secţiunile din sectorul nord-estic al oraşului au fost dezvelite parţial sau complet două complexe adâncite de tip bordei şi cinci gropi menajere (Fig. 1, 1), iar în cuprinsul sondajului din „cartierul olarilor” – un cuptor de ars piatra de var de mari dimensiuni, prevăzut cu o groapă de alimentare cu combustibil, şi parte dintr-un mare complex adâncit de tip semibordei (Fig. 1, 2). Concomitent, au fost efectuate şi cercetări de suprafaţă, având drept obiective determinarea stării de conservare a siturilor ce alcătuiesc ansamblul arheologic de la Costeşti-Gârlea, precizarea limitelor aşezării urbane şi recuperarea de la suprafaţa solului a materialelor arheologice mai semnifi - cative. Ca urmare a săpăturilor de salvare şi a perieghezelor, au fost găsite peste 50 de monede de bronz şi argint, câteva obiecte de port de bronz şi sticlă, mai multe piese de fi er, o piatră fragmentară de râşniţă, câteva pietre de ascuţit din gresie, o bogată colecţie de ceramică (Fig. 2) şi o mare cantitate de resturi faunistice. Majoritatea absolută a acestor descoperiri se atribuie perioadei de existenţă a oraşului Hoardei de Aur, care corespunde grosso modo primelor şapte decenii ale sec. XIV. Unele materiale însă aparţin altor epoci istorice: bronzului târziu, primei epoci a fi erului, perioadei de început a migraţiilor sau evului mediu târziu.Fig. 1. Secţiunea I, plan şi profi lul estic (1) şi secţiuna III, vedere dinspre N (2)Fig. 2. Ceramică descoperită în complexele 1 (2-5) şi 5 (1, 6).