Prezentul articol își propune să prezinte viziunea lui Eugen Simion despre statutul autorului în textele biografice, cristalizată în timp, printr-o serie de lucrări teoretice: Întoarcerea autorului, Genurile biograficului, Ficțiunea jurnalului intim. Existența acestor exegeze își justifică aplicabilitatea într-o perioadă când genurile biograficului, în special jurnalul și memoriile, se bucură de interes sporit, motivat de neîncrederea cititorului în ficțiunea literaturii. Considerăm viziunea exegetului importantă, deoarece întregul parcurs critic al lui Eugen Simion este o formă de sinteză coerentă masivă ca întindere, ce se impune, prin notorietatea și corectitudinea informațiilor critice.Necesitatea cercetării acestui aspect teoretic are la bază convingerea că perceperea naturii speciale a raportului autor – operă, existent în textul biografic, deschide perspective noi de interpretare a rolului de a exista în/prin text și a scrie pentru un autor de literatură autobiografică.