Industria mobilei din Republica Moldova, cel puțin partea ei oficială, este mică şi fragmentată, cu doar câțiva producători mari. Cea mai mare parte a producţiei este vândută de companiile mici, care au cel mult 20 de angajaţi. Companiile mari au câteva sute. Potrivit estimărilor, cele aproximativ 400 de unități de producere a mobilei existente în Republica Moldova au în medie câte 10 angajaţi. Producătorii moldoveni de mobilă încearcă să se menţină pe piaţă chiar dacă în ultimii ani se confruntă cu importuri masive ale mobilei de import. Volumul vânzărilor mobilei străine depăşeşte de câteva ori pe cel al mobilei moldoveneşti. În Republica Moldova sunt circa 400 producători de mobilă cu o cifră anuală de afaceri de 65- 70 mil. dolari. Exporturile se cifrează la 27 mil. dolari. Volumul vânzărilor anuale este de circa 5-10 mil. dolari, iar vânzările unui producător în medie sunt estimate la 175 mii dolari. Potrivit Biroului Naţional de Statistică, în 11 luni ale anului 2011, producţia de mobilă a sporit cu 10,3%, faţă de aceiaşi perioadă a anului trecut. O altă cauză a situaţiei precare a industriei mobilei este cauzată de practicile anticoncurenţiale. [1] În ceea ce privește Alianței Strategice CAVIO (ASC), pentru sporirea eficacității și eficienței acesteia, subdiviziunile și companiile afiliate au fost amplasate în diverse zone strategice, optimizând astfel cheltuielile companiei, a activităților de producție, logistica, utilizarea oportunităților de impozitare, asigurarea procesului de logistică, minimizarea barierelor vamale etc. Or, drept scop de bază a fost asigurarea și protecția intereselor corporative a investitorilor și angajaților, având drept principii garantarea capabilității ASC de a livra producția conform cerințelor clienților, respectând regulamentele și legislația în vigoare în statele în care activează. Astfel, ASC și-a determinat principalii piloni ai activității (subdiviziunile și companiile afiliate CAVIO), care au fost(sunt) repartizați astfel: • furnizori de materie primă și materiale (Italia - peste 50); • puncte de producere (Italia – 1, Romania- 1, R Moldova – 1 ); • depozite de logistică proprii (Italia - 1; Romania - 1); • puncte comerciale proprii (Italia - 2; Ucraina - 6; R. Moldova - 1); • dealeri oficiali (Romania - 1; Rusia - 3; Azerbaidjan - 1; Kazahstan - 3; Kirghistan - 1; Lituania - 1); • comercianți permanenți - puncte comerciale (Rusia, Ucraina, Italia, Franța, Cehia, Uzbekistan, Lituania, Letonia, Estonia, Romania, Slovenia, SUA, etc.). În Republica Moldova, grupul CAVIO este reprezentat prin intermediul companiei SRL „EUROATLANT”. În ceea ce privește evoluția globală a rezultatelor financiare ale companiei SRL „EUROATLANT”, în perioada anilor 2009-2013, acestea sunt redate în Figura 1. Figura 1 ilustrează o creștere constantă a veniturilor din vânzări, cu excepția anului 2010, când acestea s-au redus cu aproximativ 11,00 la sută. Pe de altă parte, profitul brut în anul respectiv a devastat veniturile din vânzări, din considerentul obținerii unor câștiguri suplimentare din surse alternative. Totodată, cele mai productive perioade de gestiune au fost anii 2009, 2010 și 2011 când compania a înregistrat un profit net de 5244,47 mii lei, 1703,99 mii lei și, respectiv, 9208,17 mii lei. Ținem să menționăm că investițiile realizate în anii 2012 și 2013 s-au soldat cu efecte negative pentru compania SRL „EUROATLANT”. Acestea au diminuat considerabil rezultatele financiare finale, pierderile produse fiind de 345,66 în 2012 și, respectiv, 641,14 mii lei – în 2013. Analizând structura activului bilanțier, menționăm că în cazul companiei SRL „EUROATLANT” acesta are o înclinație evidentă de a rămâne concentrat în active pe termen scurt, Figura 2. Din figura 2. reiese că peste 80 la sută din active reprezintă active curente. În anul 2009, nivelul activelor curente a fost cel mai înalt, atingând nivelul de circa 92%. Menționăm că această trecere spre o concentrare ulterioară, mai masivă, a activelor generale în active pe termen lung se datorează, în mare parte, creșterii volumului de investiții capitale. Astfel, în anul de gestiune 2013, raportul dintre activele curente și cele pe termen lung era de 13 la 87%. În privința activelor curente ale companiei SRL „EUROATLANT”, putem menționa ca peste 50 la sută dintre acestea sunt concentrate în stocuri de mărfuri și materiale, iar o bună parte vizează creanțele pe termen scurt, aceasta fiind datorat tipurilor de activități comerciale realizate de întreprindere, Figura 4. După cum s-a menționat anterior, activele pe termen lung deținute de compania SRL „EUROATLANT” cuprind, în principal, adică peste 90 la sută, active materiale, Figura 4. La fel, trebuie să punem în valoare și faptul că, în intervalul de timp 2009-2013 este observabilă o creștere însemnată a activelor nemateriale nete deținute de întreprindere, volumul acestora constituind 1,15 la sută în anul 2009; 3,19 – în 2010; 7,22 – în 2011; 7,71 – în 2012 și respectiv, 7,78 la sută – în anul 2013. Per total, în perioada dată, creșterea totală a fost de circa 7 ori. Presupunem că, în general, acest fapt se datorează și politicilor firmei de a-și forma o viziune de gestiune inovativă, axată pe cerințele actuale ale NEG axate, cu prioritate, pe cunoaștere. O privire explicită asupra evoluției pasivului bilanțier, în activitatea companiei SRL „EUROATLANT”, este prezentată de către autor în Figura 5. Acesta este redat de conturile privind datoriile pe termen scurt, datoriile pe termen lung și de capital. În mediu, circa 30 la sută dintre pasivele acestei întreprinderi sunt concentrate în capital. În dinamică, însă, putem observa o evoluție contradictorie a conturilor de datorii. Astfel, în timp ce datoriile pe termen scurt descresc continuu, scăderea fiind 25 la sută în anul 2010; de 18 la sută în 2011; de 5 la sută în 2012 și, respectiv, de 74% în 2013 – contul datoriilor pe termen lung a evoluat invers, creșterea fiind de 22 la sută în 2010; de 32 la sută în 2011; de 17 la sută în 2012 și, respectiv, de 53% - în 2013. Cât privește evoluția efectelor financiare și economice, vom menționa o degradare generală a indicilor de rentabilitate. În intervalul de timp 2009-2013, rentabilitatea financiară a suferit o descreștere cu 20 p.p., cea economică – cu 13,0 p.p., iar cea comercială – 10,5 p.p. La fel, menționăm că în anul 2013, atât rentabilitatea economică, cât și cea comercială a fost negativă: -0,5 și respectiv, -1,0 la sută. Concluzii 1. Analiza pieței internaționale a mobilei a permis autorului a concluziona că, actualmente, industria mobilei evoluează în mod constant, iar țările tradiționale de producere a mobilei continuă să ocupe, însă, circa 70% din piața mondială. Statisticile arată că producția mondială de mobilă are și în continuarea perspective sustenabile de creștere în următorii ani. În ceea ce privește producerea de mobilă, la nivel mondial, menționăm o delimitare echilibrată a potențialului țărilor dezvoltate și a celor în curs de dezvoltare (55% la 45%). Cele mai mari capacități de producere sunt concentrate, însă, la nivelul UE. Totodată, datele EFIC (Confederației Europene a Industriei Mobilei) arată că, industria mobilei Uniunii Europene reprezintă aproximativ jumătate din producția de mobilier din lume, aceasta fiind o industrie cu o forță de muncă intensivă, a cărei valoare este de aproximativ 82 mlrd. dolari, include peste 150000 companii și oferă locuri de muncă pentru aproximativ 1,5 mln. de persoane. 2. În Republica Moldova, consumul producției de mobilier a cunoscut, în ultimii ani, o tendință pozitivă, aceasta fiind argumentată și de evoluția veniturilor din vânzări obținute de companiile din această industrie. La nivel național, piața mobilei rămâne, însă, foarte pestriță. În Republica Moldova există, de fapt, două grupuri de cumpărători: primul grup procură doar mobilă de producţie germană sau italiană, respectiv, cel de-al doilea – preferă cumpărăturile spontane și se axează pe diverse criterii de decizie. În mare parte, cumpărătorii din al doilea grup se orientează spre mobila în serie produsă în Belarus, Ucraina sau Rusia. Totodată, studiile arată că majoritatea potențialilor cumpărători vor procura în viitor mobilier realizat la comandă. În mare parte, dintre acei care deja au procurat mobilă – au optat pentru mobilierul fabricat în serie. 3. Pentru consolidarea pieței mobilei din Republica Moldova, în ultimii ani, au fost puse în aplicare diferite strategii și politici prin intermediul UPM, dar și prin intermediul primului mall de mobilă inaugurat în anul 2013. Totuși, situația în domeniul mobilier, pentru majoritatea producătorilor autohtoni, rămâne a fi una încă foarte instabilă.