Architect Virginia Andreescu-Haret (1894–1962)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
428 5
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-31 11:43
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
[72+396](498)(092) (2)
Arhitectură (635)
Antropologie culturală. Ethnografie. Obiceiuri. Tradiții. Datini. Mod de viață. Folclor (2219)
SM ISO690:2012
TEODORESCU, Sidonia. Architect Virginia Andreescu-Haret (1894–1962). In: Patrimoniul cultural de ieri – implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine, Ed. 3, 11-12 februarie 2021, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2021, Ediția 3, pp. 213-214. ISSN 2558 – 894X.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural de ieri – implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
Ediția 3, 2021
Conferința "Yesterday’s heritage – implications for the development of tomorrow’s sustainable society"
3, Chişinău, Moldova, 11-12 februarie 2021

Architect Virginia Andreescu-Haret (1894–1962)

Arhitecta Virginia Andreescu-Haret (1894–1962)

CZU: [72+396](498)(092)

Pag. 213-214

Teodorescu Sidonia
 
Bucharest Department of Culture
 
 
Disponibil în IBN: 9 martie 2021


Rezumat

Maria Virginia Andreescu-Haret (1894, Bucharest –1962, Bucharest) was the first woman who had the right to practice architecture in Romania. In 1919, she graduated from the Higher School of Architecture in Romania, and her diploma, bearing the number 62, is the first diploma in architecture awarded by the school to a woman. She was the niece of painter Ioan Andreescu and in 1928 she married Spiru I. Haret (1892–1970), civil engineer and nephew of the scientist Spiru C. Haret. Virginia Andreescu Haret and Spiru I. Haret became collaborators and had a son together, Radu Sp. Haret, who later became an engineer. Between 1919 and 1922, she worked as an architect at the Historical Monuments Commission and in the architectural practice of prof. arch. Petre Antonescu. After training in Rome (1921–1922), where she also participated in archaeological research, returning to Romania, she worked for the “Modern Construction” Society for a short time, and since 1922 she was employed in the Technical Service of the Ministry of Public Instruction, within the House of Schools, where she worked until 1947. Virginia Andreescu-Haret is the first woman who reached the degree of architect inspector general in our country. After 1947, she worked in the A.G.I.R., then at the Technical Publishing House, at the Romanian-Soviet Design Institute and at the C.S.C.A.S., until 1954, when she retired. Her most famous works in Bucharest are: “Romanian Youth” Palace, in collaboration with architect Jean Pompilian; “Cantemir Vodă” National College; “Gheorghe Șincai” National College (Șerban Vodă wing); the “Holy Trinity Ghencea” church, in collaboration with architect Jean Pompilian; the Communal Society for Cheap Housing in Rosetti Square, corner with Hristo Botev Blvd., in collaboration with architect Jean Pompilian.

Maria Virginia Andreescu-Haret (1894, București – 1962, București) a fost prima femeie cu drept de a profesa arhitectura din România. În 1919, absolvă cursurile Școlii Superioare de Arhitectură din România, iar diploma sa, purtând numărul 62, este prima diplomă de arhitect acordată de școală unei femei. Nepoată de frate a pictorului Ioan Andreescu, Maria Virginia Andreescu se căsătorește în 1928 cu inginerul constructor Spiru I. Haret (1892–1970), nepot al savantului Spiru C. Haret, care îi devine colaborator, având împreună un fiu, inginerul Radu Sp. Haret. Între 1919 și 1922, este arhitect la Comisiunea Monumentelor Istorice și în atelierul prof. arh. Petre Antonescu. După perfecționarea la Roma (1921–1922), unde a participat și la cercetări arheologice, revenind în țară, a lucrat pentru Societatea „Construcția modernă” o scurtă perioadă, iar din 1922 se angajează în Serviciul Tehnic al Ministerului Instrucțiunii, în cadrul Casei Școalelor, unde va activa până în 1947. Aici a lucrat la început sub conducerea arh. I. Pompilian și Nedelescu, apoi alături de aceștia, trecând prin toate gradele, până la cel de arhitect inspector general, fiind prima femeie cu acest grad din țara noastră. După 1947, activează în cadrul A.G.I.R., apoi, la Editura Tehnică, la Institutul de Proiectare Româno-Sovietic și la C.S.C.A.S., până în anul 1954, când se pensionează. A proiectat și executat peste 130 de clădiri, dintre care peste 40 de proiecte școlare, 17 locuințe unifamiliale și 26 imobile de locuit și a colaborat cu arhitecții Jean Pompilian, Ernest Doneaud și Ion Maier (Mayer). A colaborat cu prof. arh. Nicolae Ghika-Budești la întocmirea de relevee ale bisericilor din Țara Românească și la cele patru volume din „Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia”. Cele mai cunoscute lucrări proiectate de Virginia Andreescu-Haret în București sunt: Palatul „Tinerimea Română”, în colaborare cu arh. Jean Pompilian; Colegiul Național „Cantemir Vodă”, corpul central; aripa dinspre Calea Șerban Vodă a Colegiului Național „Gheorghe Șincai”; Biserica „Sf. Treime Ghencea”, în colaborare cu arh. Jean Pompilian; localul Societății Comunale de Locuințe Ieftine din Piața Rosetti colț cu Bd. Hristo Botev, în colaborare cu arh. Jean Pompilian. Începând cu data de 1 noiembrie 1960, arhitecta Virginia Maria (Andreescu) Haret a primit o pensie pentru merite deosebite, în valoare de 1200 de lei lunar, iar datele din dosarul său de pensie aflat în arhiva Uniunii Arhitecților din România pot întregi tabloul primei femei arhitect din țara noastră.