The ready of the plague: Albert Camus in search of the new humanism
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
717 19
Ultima descărcare din IBN:
2023-08-31 16:32
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
821.133.1-31.09 (5)
Literatură galo-romanică (Literatură franceză) (99)
SM ISO690:2012
PRUS, Elena. The ready of the plague: Albert Camus in search of the new humanism. In: Patrimoniul cultural de ieri – implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine, Ed. 3, 11-12 februarie 2021, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2021, Ediția 3, pp. 187-188. ISSN 2558 – 894X.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural de ieri – implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
Ediția 3, 2021
Conferința "Yesterday’s heritage – implications for the development of tomorrow’s sustainable society"
3, Chişinău, Moldova, 11-12 februarie 2021

The ready of the plague: Albert Camus in search of the new humanism

Relectura „Ciumei”: Albert Camus în căutarea noului umanism

CZU: 821.133.1-31.09

Pag. 187-188

Prus Elena
 
Free International University of Moldova
 
Disponibil în IBN: 6 martie 2021


Rezumat

The peculiarity of the brilliant texts is that they are universally valid, their subjects returning to the circuit. A writer who marked the twentieth century, Albert Camus also knew how to express the tragic sensitivity of the human condition. Social life, religious life, all aspects of Oran city life are contaminated by the „microbe” of the plague. In this transparent allegory a symbolic epidemic has taken the place of Evil, which has multiple faces (war, occupation, concentration camp universe, tyranny and terror of authoritarian systems). But the plague also personifies the absurd, which is, in Camus’s vision, the essence of existence. The city of Oran, engulfed by the plague and isolated from the world, is an image of occupied but wider France - and the symbol of Earth, of the wandering and tiny planet, where it appeared the consciousness of man confronted with the evidence of the absurd. The diagnosis of „this strangely behaving bacillus” is difficult to establish and seems unbelievable, just as it is today, even if the times of the plague have long been considered revolting. Beyond the everyday premises of the epidemic, one can also decode those of a metaphysical nature (trivial existence, moral decline, nonsense and absurdity of urban life), to which the Camusian characters respond through action and solidarity. Since such a history is part of History, “it belongs to all of us”. The end of the novel calls for vigilance, which is imperative in the face of the inability to overcome evil once and for all: „the plague bacillus never dies and never disappears,” and „our victories will always be temporary” as long as there are premises for calamities. Thus, the Nobel Prize awarded to Camus in 1957 crowned a work that brings to light problems that are still posed to human consciousness today

Particularitatea textelor geniale este că ele sunt universal valabile, subiectele lor revenind în circuit. Scriitor care a marcat secolul XX, Albert Camus a știut să exprime și sensibilitatea tragică a condiției umane. Viața socială, viața religioasă, toate aspectele vieții orașului Oran sunt contaminate de „microbul” ciumei. În această alegorie transparentă o epidemie simbolică a luat locul Răului, care are fețe multiple (războiul, ocupația, universul concentraționar, tirania și teroarea sistemelor autoritare). Dar ciuma mai personifică și absurdul, care constituie, în viziunea lui Camus, esența existenței. Orașul Oran, cuprins de ciumă și izolat de lume, este o imagine a Franței ocupate, dar mai larg – și simbolul Terrei, al planetei rătăcitoare și minuscule, unde a apărut conștiința omului confruntat cu evidența absurdului. Diagnosticarea „acestui bacil care se comportă ciudat” este stabilită cu greu și pare de necrezut, exact ca în zilele de astăzi, chiar dacă timpurile ciumei sunt considerate demult revolute. Dincolo de premisele de natură cotidiană ale epidemiei, se pot decoda și cele de natură metafizică (existența trivială, declinul moral, non-sensul și absurditatea vieții orășenilor), cărora personajele camusiene le răspund prin acțiune și solidarizare. Având în vedere că o astfel de istorie face parte din Istorie, „ea ține de noi toți”. Sfârșitul romanului cheamă la vigilență, imperativ necesară în fața neputinței de a birui răul odată pentru totdeauna: „bacilul ciumei nu moare și nici nu dispare vreodată”, iar „biruințele noastre întotdeauna vor fi provizorii” atâta timp cât există premise pentru apariția calamităților. Astfel, Premiul Nobel decernat lui Camus în 1957 a încununat o operă care scoate la lumină probleme care se pun și în zilele noastre conștiinței umane.