The novel “Mara” by Ioan Slavici fits perfectly in the series of imagotypical texts, due to the inventory of images that the author offers on the Romanian people, but also what constitutes the otherness, The Other as a literary character. We propose another approach to the novel questioned through the methodological grid of literary imagology. In this context, the work is analyzed through the following aspects: general data about the author and work, imagotypical literary themes and motives, imagotypes created by the observer culture on the observed culture, interpretation of results, analysis of texts through textual, contextual and textual approaches, characterization, but also the impact of otherness on the narrator. The Romanian as a literary character and Romania as the place of the action did not really enjoy a positive image over time. In this context, Balkan ism appears, which is manifested by placing the Romanian in a relationship of inferiority to other areas of European culture. The destiny of the Romanian people marked by convulsions and foreign dominions has always been at the border of European culture, at the border between center and periphery, between upper and lower. Therefore, the novel Slavici comes once again to outline in vivid images the relationship between the center of the West and its periphery. In the second part of the communication we make a portrait of the woman taken from Slavici’s novel. About the Romanian woman, the most diverse imagotypes were written and transmitted. The positive ones refer to the way they are, first of all that they are very beautiful, hardworking, Christian and good family members. Ioan Slavici contributes, through the self-images assumed by the author / people, to the Romanian imaginary inventory.

Romanul „Mara” de Ioan Slavici se înscrie perfect în șirul textelor imagotipice, datorită inventarului de imagini pe care le oferă autorul asupra poporului român, dar și ceea ce constituie alteritatea, Celălalt ca personaj literar. Propunem o altă abordare a romanului chestionat prin grila metodologică a imagologiei literare. În acest context opera este analizată prin următoarele aspecte: date generale despre autor și operă, temele și motivele literare imagotipice, imagotipurile create de cultura observatoare asupra culturii observate, interpretarea rezultatelor, analiza textelor prin abordările textuale, contextuale și textuale, caracterizarea personajului, dar și impactul alterității asupra naratarului. Românul ca personaj literar și România ca locul desfășurării acțiunii nu prea s-au bucurat de o imagine pozitivă de-a lungul timpului. În acest context apare balcanismul, care se manifestă prin plasarea românului într-o relaţie de inferioritate față de alte spaţii ale culturii europene. Destinul poporului român marcat de convulsii și stăpâniri străine s-a aflat mereu la granița culturii europene, la granița dintre centru și periferie, dintre superior și inferior. Prin urmare, romanul lui Slavici vine încă o dată să contureze în imagini vii raportul dintre centrul Occidentului și periferia lui. În partea a doua a comunicării efectuăm un portret al femeii desprins din ro manul lui Slavici. Despre femeia româncă s-a scris și s-a transmis imagotipuri din cele mai diverse. Cele pozitive se referă la felul de a fi al lor, în primul rând că sunt foarte frumoase, harnice, creștine și bune familiste. Ioan Slavici contribuie, prin autoimagotipurile asumate de autor/ popor, la inventarul imaginar românesc.