Defined by the ONU, „inclusive security” refers to the principle that peace negotiations and conflict resolution processes are necessary fundamental social changes to ensure a high quality of life for all human beings. In this context, it is important to transform conflict relations into productive, democratic and political relations. For this to happen, the government must focus not only on traditional definitions of national interest, but also at the same time, focusing on security necessary for the survival and well-being of its citizens. Respectively, sustainable peace, security and stability are ensured only when the whole society is represented and free to participate in the construction of its own well-being. In this context, it is particularly important to ensure inclusive security represents the 17 objectives of the 2030 Agenda, in particular SDG 5 Gender Equality and SDG 16 Peace, Justice and Strong Institutions on Achieving Gender Equality and Empowering All Women and Girls and Promoting Peaceful and Inclusive Societies for Sustainable Development, ensuring access to justice for all and creating effective, accountable and inclusive institutions at all levels. At the same time, in the current security environment, in the context of the pandemic type COVID-19, highlights the debates on the role of women in the crisis management process. There are already studies that show that countries with women-led governments better provide basic human needs, a component of the social progress index, which considers aspects of basic health care, sanitation, shelter and personal safety. Countries with female leadership are among the top countries with a high indicator on good governance and the performance score on the Women, Peace and Security Index. Thus, gender-sensitive policies and practices should be considered a precondition for responding to challenges and will become a reflection for decision-makers involved in crisis management, preparedness, response and mitigation. All the more so as a transformative vision of a post-COVID-19 world will be centered on people, prevention, peace, cooperation and human security. In this context, empathy, trust and solidarity are needed for a better understanding of different security needs

Definită de ONU, „securitatea incluzivă” se referă la principiul care evidenţiază că în negocierile de pace şi procesele de soluţionarea conflictelor sunt necesare schimbări sociale fundamentale pentru a asigura o înaltă calitate a vieţii pentru toate fiinţele umane. În acest cadru este important de transformat relaţiile conflictuale în relaţii productive, democratice şi politice. Pentru ca acest lucru să se întâmple, guvernul trebuie să se concentreze nu numai asupra definiţiilor tradiţionale de interes naţional, dar şi, în acelaşi timp, axându-se pe preocupările de securitate necesare pentru supravieţuirea şi bunăstarea cetăţenilor săi. Respectiv, pacea sustenabilă, securitatea şi stabilitatea sunt asigurate doar atunci când întreaga societate este reprezentată şi liberă să participe la construcţia propriei bunăstări. În acest cadru, o importanță deosebită privind asigurarea unei securități incluzive reprezintă cele 17 obiective ale Agendei 2030, în special ODD 5 Egalitatea de Gen și ODD 16 Pacea, Justiția și Instituții Puternice ale privind Realizarea egalității de gen și capacitarea tuturor femeilor și fetelor precum și Promovarea unor societăți pașnice și favorabile incluziunii pentru o dezvoltare durabilă, asigurarea accesului la justiție pentru toți și crearea unor instituții eficace, responsabile și favorabile incluziunii, la toate nivelurile. În același timp, în mediul actual de securitatea, în contextul pandemiei de tip COVID-19, se evidențiază dezbaterile privind rolul femeilor în procesul de gestionare a crizelor. Deja există studii care evidențiază că țările cu guverne conduse de femei furnizează mai bine nevoile umane de bază, o componentă a indicelui de progres social, care are în vedere aspecte ale îngrijirii medicale de bază, salubritate, adăpost și siguranță personală. Țările cu leadership feminin se regăsesc în topul țărilor cu-n indicator ridicat privind buna guvernare și scorul performanțelor privind indexul Femeile, Pacea și Securitatea. Astfel, politicile și practicile sensibile la gen ar trebui considerate o condiție prealabilă pentru a răspunde provocărilor și va deveni un reflex pentru factorii de decizie implicați în gestionarea crizelor, pregătirea, răspunsul și atenuarea. Cu atât mai mult că o viziune transformatoare a unei lumi post-COVID-19 va fi centrată pe oamenii, prevenție, pace, cooperare și securitatea umană. În acest context, empatia, încrederea și solidaritatea sunt necesare pentru o mai bună înțelegere a nevoilor diferite de securitate.