În încercarea de a răspunde la întrebarea „Ce este cultura și de ce avem nevoie de ea astăzi?” în cadrul educației, autorul examinează dimensiunile conceptuale ale noțiunii de cultură prin prisma diferitor școli de gândire, direcții, teorii, modele și interpretări sistemice ale științelor umanistice, printre care antropologia și filosofia culturii. Reliefând ideea că ontologia umană este condițională celei culturale, este relevată ideea că anume cultura determină devenirea umană la nivel individual (personalitate) și colectiv (societate), mediind integralitatea, originalitatea personalității și potențialitățile sale creatoare. În aceeași ordine de idei, sunt abordate și două concepte fundamentale inerente fenomenului cultural, precum: „valoare” – reprezentând un ideal, o lume la care aspiră ființa umană și „stil” – determinantă a unității manifestărilor spirituale esențiale. Urmărind valențele pedagogice de formare a unei personalități complete și devenirii umane drept om și creator, autorul elucidează fenomenul cultural întâi de toate drept manifestare a spiritului, congenital ființei umane și imanent definiției plastice a omului. Revenind în aria problematicilor educației actuale, în ideea că „școala” este cel mai important institut social menit să pună în valoare fenomenele culturii în vederea „cultivării spiritului uman” și revelării esențelor teleologice ale ființei umane, sunt puse în discuție efectele „crizei spirituale/culturale” a postmodernității, marcând drept principală pierdere a contemporanității – cea a „omului deplin”.

In an attempt to answer the question “What is culture and why do we need it today?” in the context of contemporary education, the article examines the conceptual dimensions of the notion of culture in terms of different schools of thought, directions, theories, models and systemic interpretations of the humanities, including anthropology and philosophy of culture. Emphasizing the idea that human ontology is conditional on the cultural one, it is the culture that determines human becoming at the individual (personality) and collective (society) level, mediating the integrity, the originality of the personality and its creative potentialities. In the same vein, the article presents two fundamental concepts inherent to the cultural phenomenon such as: “value” - representing an ideal, a world to which the human being aspires and “style” - determinant of the unity of essential spiritual manifestations. Following the pedagogical valences of forming a complete personality and becoming human as a man and creator, the article elucidates the cultural phenomenon first of all as a manifestation of the spirit, congenital to the human being and immanent to the plastic definition of man. Returning to the area of current education, in the idea that the “school” is the most important social institute designed to highlight cultural phenomena in order to “cultivate the human spirit” and reveal the teleological essences of the human being, the article also discusses the effects of the “spiritual/cultural crisis” of postmodernity, marking as the main loss of contemporaneity - that of the “complete man”.