Noțiunea „deșeuri” este utilizată în patru articole din Codul penal: art. 224 „Încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor, materialelor şi deşeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice”; art. 228 „Încălcarea cerinţelor de protecţie a subsolului”; art. 229 „Poluarea apei”; alin. (2) art. 248 „Contrabanda”. În concret, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 224 CP RM, obiectul material principal îl constituie, printre altele, deşeurile radioactive, bacteriologice sau toxice. În ipoteza infracţiunnii specificate la art. 228 CP RM, mijlocul de săvârşire a infracţiunii se exprimă, inter alia, în deşeurile toxice. În situația infracțiunii prevăzute la art. 229 CP RM, mijlocul de săvârşire a infracţiunii îl reprezintă apele uzate sau alte deşeuri ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriale, agricole, comunale ori de altă natură. În fine, obiectul material al infracţiunii specificate la alin. (2) art. 248 CP RM îl constituie, printre altele, deşeurile nocive. La 29.07.2016 a fost adoptată Legea nr. 209 privind deşeurile (în continuare – Legea nr. 209/2016). În Nota explicativă la proiectul care a stat la baza legii în cauză se menționează: „Elaborarea acestei legi este condiționată de necesitatea introducerii unui sistem nou de management al deșeurilor în corespundere cu standardele internaționale și face parte dintr-un pachet complex de noi reglementări ale protecției mediului. Activitățile de perfecționare a sistemului actual de gestionare a deșeurilor prevăd transpunerea Directivei-cadru privind deșeurile 2008/98/EC din 19.11.2008 [1] (în continuare – Directiva 2008/98/EC) și altor directive relevante domeniului, inclusiv de gestionare a deșeurilor periculoase și a produselor specifice” [2]. Care sunt efectele adoptării Legii nr. 209/2016 asupra interpretării art. 224, 228, 229 și alin. (2) art. 248 CP RM? Formulăm această întrebare, întrucât Legea nr. 209/2016 conține norme de referință pentru normele penale în cauză. Am menționat anterior că, în ipoteza infracţiunilor prevăzute la art. 224 CP RM, obiectul material principal îl constituie, printre altele, deşeurile radioactive, bacteriologice sau toxice. Conform lit. d) alin. (2) art. 1 al Legii nr. 209/2016, această lege nu se aplică deşeurilor radioactive. Astfel, ca și înainte de intrarea în vigoare a legii în cauză, înțelesul noțiunii „deşeuri radioactive” este cel stabilit în art.4 al Legii nr.132 din 08.06.2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice: „materiale, articole, instalaţii, orice tip de obiecte sub orice formă care conţin ori sunt contaminate cu radionuclizi în concentraţii superioare limitelor de exceptare şi pentru care nu s-a prevăzut şi nu se va prevedea nicio utilizare ulterioară”. Nu există o definiție normativă a noțiunii „deşeuri bacteriologice”. Din păcate, Legea nr. 209/2016 nu a suplinit această lacună. În lipsa unei definiții adecvate, suntem nevoiți să apelăm la una care vizează o noțiune apropiată. Astfel, în Anexa nr. 3 „Proprietăţile deşeurilor care fac ca acestea să fie periculoase” la Legea nr. 209/2016 se menționează: „HP9 „Infecţioase”: deșeuri cu un conținut de microorganisme viabile sau de toxine ale acestora despre care se știe sau se presupune că provoacă boli la om sau la alte organisme vii”. Nu este definită în Legea nr. 209/2016 nici noțiunea „deșeuri toxice”. Cu toate acestea, potrivit Anexei III la Directiva 2008/98/EC, printre proprietățile deșeurilor care fac ca acestea să fie periculoase se numără proprietățile toxice. Din rândul unor asemenea deșeuri fac parte „substanțele și preparatele (inclusiv substanțele și preparatele foarte toxice) care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate sau pătrund prin piele, pot produce vătămări serioase, acute sau cronice pentru sănătate și pot fi chiar letale”. În același context, în Anexa nr. 3 la Legea nr. 209/2016 se consemnează: „HP5 „Toxicitate asupra unui organ-ţintă specific (STOT)/toxicitate prin aspirare”: deșeuri care, la aplicare, pot să provoace toxicitate asupra unui organ țintă specific în urma unei expuneri unice sau repetate sau care produc efecte toxice acute în urma aspirării”; „HP6 „Toxicitate acută”: deșeuri care pot să producă efecte toxice acute în urma administrării orale sau cutanate ori prin inhalare”; „HP10 „Toxice pentru reproducere”: deșeuri care produc efecte adverse asupra funcției sexuale și a fertilității la bărbaţii și femeile adulți, precum și toxicitate evolutivă la descendenți”; „HP12 „Degajarea unui gaz cu toxicitate acută”: deşeuri care, în contact cu apa sau cu un acid, degajă gaze cu toxicitate acută”; „HP14 „Ecotoxice”: deșeuri care prezintă sau pot să prezinte riscuri imediate sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului”. Considerăm că toate aceste categorii de deșeuri intră sub incidența noțiunii „deșeuri toxice” din art. 224 și 228 CP RM. În opinia noastră, diferențierea pe categorii a deșeurilor toxice, în sensul Anexei nr. 3 la Legea nr. 209/2016, ar trebui luată în considerare la individualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunile specificate la art. 224 și 228 CP RM. Supra, am afirmat că, în situația infracțiunii prevăzute la art. 229 CP RM, mijlocul de săvârşire a infracţiunii îl reprezintă apele uzate sau alte deşeuri ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriale, agricole, comunale ori de altă natură. În corespundere cu lit. a) alin. (3) art. 1 al Legii nr. 209/2016, în măsura în care sunt reglementate prin alte acte legislative, apele uzate se exclud din domeniul de aplicare a respectivei legi. Definiția noțiunii „ape uzate” o găsim în art. 2 al Legii nr. 272 din 23.12.2011 a apelor: „ape ce provin din activităţi casnice, sociale şi economice, conţinând poluanţi sau reziduuri care îi alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale”. Cât privește înțelesul noțiunii „alte deşeuri ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriale, agricole, comunale ori de altă natură”, acesta poate fi dedus din definiția noțiunii „deşeu” din pct. 9) art. 2 al Legii nr. 209/2016: „orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă sau are intenţia ori obligaţia să îl arunce”. Pentru a stabili dacă o substanță sau un obiect este deșeu, este necesară verificarea evidenței acestuia în lista deșeurilor. Conform alin. (1) art. 7 al Legii nr. 209/2016, „lista deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, se elaborează şi se actualizează periodic de către organul central de mediu al administrației publice și se aprobă de Guvern”. Pentru a califica fapta în baza art. 229 CP RM, este important ca deținător al deșeurilor să fie o întreprindere, instituţie sau organizaţie industrială, agricolă, comunală ori de altă natură. Diferențierea deșeurilor toxice, în sensul Legii nr. 209/2016, ar trebui luată în considerare la individualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea specificată la art. 229 CP RM: deșeurile de baterii și acumulatori (art. 49); deşeurile de echipamente electrice şi electronice (art. 50); vehiculele scoase din uz (art. 51); uleiurile uzate (art. 52); stocurile și deșeurile de poluanţi organici persistenţi (art. 53); deșeurile de ambalaje (art. 54); deşeurile rezultate din activitatea medicală (art. 55); biodeșeurile (art. 56); deşeurile generate de nave şi reziduurile de marfă (art. 57) etc. Anterior, am susținut că obiectul material al infracţiunii specificate la alin. (2) art. 248 CP RM îl constituie, printre altele, deşeurile nocive. Considerăm că noțiunea „deșeuri nocive” este una tautologică. Oricare deșeu este nociv. Această concluzie rezultă din analiza alin. (1) art. 6 al Legii nr. 209/2016: „Anumite categorii de deşeuri încetează să mai fie considerate deşeuri în sensul art. 2 pct. 9) în momentul în care au trecut printr-o operaţiune de valorificare prevăzută în Anexa nr. 2 şi îndeplinesc următoarele criterii specifice: [...] d) utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a sănătăţii populației”. Așadar, în lipsa efectelor nocive asupra mediului sau a sănătăţii populației, o substanță sau un obiect nu poate avea statutul juridic de deșeu. Drept urmare, propunem următoarea modificare a dispoziției de la alin. (2) art. 248 CP RM: sintagma „deşeurilor nocive” să fie substituită prin cuvântul „deșeurilor”. În final, considerăm că prezența uneia sau a mai multor din proprietăţile periculoase specificate în Anexa nr. 3 la Legea nr. 209/2016 ar urma să fie luată în considerare la individualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunile prevăzute la art. 224, 228, 229 sau alin. (2) art. 248 CP RM.