Domeniul Culturologie presupune modalitatea ştiinţifică şi practică de abordare a culturii — domeniu multidimensional, complex, implicat în toate formele de existenţă socială, în toate mecanismele şi manifestările esenţiale care definesc societatea. Nu poate fi trecută cu vederea nici imensa importanţă a aspectului practic al specialităţii, care presupune organizarea diverselor manifestări artistice, perpetuarea valorilor perene ale umanităţii prin intermediul unor acţiuni culturale, precum ar fi sărbătorile populare, concertele, seratele tematice, literare etc. În viaţa oricărei comunităţi există momente, când apare dorinţa oamenilor de a se uni pentru a-şi exprima sentimentele, provocate de vreun eveniment sau vreo dată remarcabilă. Aici apare necesitatea unui animator cultural, care va şti să organizeze o manifestare, în care participanţii îşi vor putea manifesta atitudinea emoţională. Activitatea artistică publică este un proces integru de dezvoltare a forţelor intelectuale şi artistice ale publicului. Ea reflectă realitatea obiectivă, înconjurătoare şi, în acelaşi timp, analizează această realitate, formează opinii, atitudini faţă de problemele societăţii. Este o formă de manifestare a capacităţilor artistice ale oamenilor, atât individuale cât şi în grup, şi constituie un mijloc de influenţă asupra publicului larg, pe care încearcă să-l educe, să-i transmită anumite valori. Această activitate poartă un caracter de masă, deoarece nu poate să existe fără implicarea largă a populaţiei. Activitatea artistică publică este un program pedagogic. Este o formă de educaţie fără didactică, doar prin procesul artistic. Astfel putem găsi tangenţe uşor sesizabile dintre activitatea artistică publică şi pedagogie, psihologie, estetică, etică. Manifestările artistice publice au devenit o formă de comunicare a oamenilor, un sistem de relaţii dintre subiectul şi obiectul activităţii intelectuale şi cultural-artistice, o sinteză a realităţii şi a artei, o redare artistică a evenimentelor reale ale vieţii. Am putea determina şi o serie de funcţii ale manifestărilor artistice publice: funcţia socială, de analiză a problemelor vieţii sociale; funcţia estetică, de creare şi receptare a frumosului, de transmitere a valorilor general-umane; funcţia morală, de formare a poziţiei active faţă de viaţă şi actualitate; funcţia didactică, de educare prin însuşi procesul artistic; funcţia informativ-comunicativă, de comunicare dintre oameni; funcţia hedonistă, recreativă, de plăcere, de suflet etc. O trăsătură importantă a activităţii artistice publice este satisfacerea necesităţii de comunicare a oamenilor, apărută cu ocazia vreunui eveniment. Manifestările artistice publice dau posibilitatea de a include spectatorii în desfăşurarea acţiunii. Spectatorul devine participant activ, element al acţiunii scenice. Pentru a realiza acest lucru este nevoie de a crea anumite situaţii scenaristico-regizorale pentru includerea plenară a auditoriului în desfăşurarea evenimentului artistic. Sursele de inspiraţie în activitatea artistică publică le regăsim în cultura tradiţională. Folclorul a devenit axa ca formă şi conţinut a manifestărilor artistice publice. Includerea tezaurului folcloric, valorificarea moştenirii artistice, aducerea în scena instituţiilor de cultură a tradiţiilor, obiceiurilor, datinilor calendaristice, religioase, de familie, legate de procesul muncii etc. contribuie la educarea conştiinţei naţionale, în cultivarea sentimentului de patriotism, de demnitate, în cunoaşterea trecutului, în îmbogăţirea vieţii spirituale a neamului nostru