Marketingul politic cuprinde o arie largă de aplicare şi oferă instrumente analitice inedite pentru a explica modul în care se comportă organizaţiile politice. Un domeniu politic nou — marketingul politic — nu este altceva decât o simbioză între ştiinţa politică şi marketingul clasic. Acesta împrumută conceptele principale de marketing (produsul, vânzările, orientarea spre piaţă) şi tehnici (cercetarea pieţei), adaptându-le în conformitate cu principiile tradiţionale ale ştiinţei politice pentru a crea un cadru teoretic integrat. Altfel spus, marketingul politic studiază organizaţiile politice care adaptează conceptele şi tehnicile de marketing pentru atingerea propriilor obiective. Partidele politice şi grupurile de interese folosesc din ce în ce mai mult tehnici de marketing politic, cum ar fi: cercetarea pieţei, pentru a identifica preocupările cetăţenilor şi a-şi adapta oferta, mesajul şi comportamentul acestor cerinţe. O confuzie conceptuală de care a suferit marketingul politic consta în a-l percepe ca fiind unul din sinonimele comunicării politice, fiind însă mai mult decât doar atât. O simbioză fericită dintre marketing şi politică necesită discernământ. Or, produsul unui partid este mai puţin tangibil şi mai complicat pentru conceptualizare şi proiectare. Transferul principiilor de marketing de la întreprinderi comerciale la organizaţiile non-profit, precum partidele politice, este un proces complex, cu necesităţi sporite de flexibilitate şi adaptare. De exemplu, conceptul crucial de „piaţă” este unul mai complex pentru partidele politice. Piaţa se compune din alegători, ai căror susţinere este necesară obţinerii succesului electoral. În sensul cel mai îngust, piaţa ar însemna acea secţiune din populaţia cu drept de vot ale cărei voturi trebuiesc capitalizate pentru a accede la guvernare, reieşind din regulile electorale şi distribuirea mandatelor, iar în sens mai larg — orice segment al populaţiei, cu impact asupra propriei pieţe (de exemplu, persoanele cu poziţie civică activă, minorii etc.). Produsul cuprinde o gamă de caracteristici şi este oferit în orice moment (nu doar în timpul alegerilor): aici se include conducerea, deputaţii (şi candidaţii), componenţa, simbolurile, constituţia, diferite activităţi (conferinţe de presă, congrese de partid etc.).