The article examines the act by which the reference of the lexical units is constructed and is manifested in communication, functioning as constitutive elements of the utterance. The purpose of the article is to present a description of the referring mechanism, with particular emphasis on the relationship between the meaning of lexical units and their reference. Special attention is paid to the diversity of semantic-pragmatic factors involved in the referring act. The article describes the main types of referential acts specific to lexical units used in certain syntactic functions: semantic, syntactic and pragmatic reference. These three ways of semantic-referential interpretation correspond to three types of lexical units of language: common nouns, anaphoric terms and deictic elements.

Articolul examinează actul prin care se construieşte şi se manifestă în comunicare referinţa unităţilor lexicale funcţionând în calitate de elemente constitutive ale enunţului. Scopul articolului este de a prezenta o descriere a mecanismului de referinţă, accentul fiind pus în special pe relaţia dintre sensul unităţilor lexicale şi referinţa lor. O atenție specială se acordă diversității de factori semantico-pragmatici implicaţi în actul de referinţă. În cuprinsul articolului sunt descrise principalele tipuri de acte referenţiale specifice unităţilor lexicale utilizate în anumite funcţii sintactice: referinţa semantică, sintactică şi pragmatică. Acestor trei modalităţi de interpretare semantico-referenţială le corespund trei tipuri de unităţi lexicale ale limbii: numele comune, anaforicele şi elementele deictice.