Pluralismul cultural european este produsul unei istorii lungi şi continue care implică acceptabilitatea altuia, toleranţa, coexistenţa plurală, dar cu şansa afirmării poziţiilor proprii. Există o identitate culturală europeană şi aceasta este constituită din istoria şi experienţa comună, decantată în miile de ani – Imperiul Roman, Creştinismul, Iluminismul, Umanismul, etc. Acest pluralism spiritual se explică prin anumite elemente fundamentale ale culturii: curentele religioase, care au fost întotdeauna transnaţionale, gândirea ştiinţifică, ce a circulat liberă din zorii epocii moderne, modelele şi curentele artistice, ideologiile. Dacă la început reflecţia asupra interculturalului în învăţământ a fost restrânsă doar la soluţionarea problemelor imigranţilor, astăzi se constată că vechea paradigmă nu mai este suficientă. O dată cu perspectiva construirii unui spaţiu unitar european, a internaţionalizării economiei, a globalizării informaţiilor, problemele se pun altfel. A învăţa recunoaşterea diversităţii codurilor culturale diferite, a şti să comunici într-un context intercultural, a lua cunoştinţă de propria identitate culturală, a fi capabil de a trece dincolo de stereotipuri şi prejudecăţi, de a cunoaşte mai bine instituţiile, caracteristicile sociale, formele de vieţuire din diverse ţări europene, acestea ar putea să fie obiectivele unei practici interculturale lărgite în educaţie.

European cultural pluralism is the product of a long and continuous history that implies the acceptability of another, tolerance, plural coexistence, but with the chance to assert one’s own positions. There is a European cultural identity and it consists of common history and experience, settled in thousands of years – the Roman Empire, Christianity, the Enlightenment, Humanism, etc. This spiritual pluralism is explained by certain fundamental elements of culture: religious currents, which have always been transnational, scientific thinking, which circulated freely since the dawn of the modern era, artistic models and currents, ideologies. If at the beginning the reflection on the intercultural in education was restricted only to solving the problems of immigrants, today it is found that the old paradigm is no longer enough. With the perspective of building a unitary European space, the internationalization of the economy, the globalization of information, the problems are different. To learn to recognize the diversity of different cultural codes, to know how to communicate in an intercultural context, to get acquainted with one’s own cultural identity, to be able to go beyond stereotypes and prejudices, to know better the institutions, social characteristics, forms of living in various European countries, these could be the objectives of a broader intercultural practice in education.