La 12 octombrie 2014 se vor împlini 90 de ani de la proclamarea RASS Moldoveneşti. Ideea creării unei republici pe malul stâng al Nistrului a apărut în prima jumătate a anilor ’20 ai secolului XX în mediul emigranţilor politici români şi basarabeni. Este firesc că aceştia năzuiau să se reîntoarcă în patrie. Acţiunile lor erau energice, cu un scop bine determinat şi coordonate din timp. La 4 şi 5 februarie 1924 câţiva comunişti au organizat la Moscova două şedinţe ale Grupului de iniţiativă cu privire la formarea Republicii Moldoveneşti. La 5 februarie 1924, o parte din acest grup, format numai din 10 comunişti – G. I. Cotovschi, Al. Badulescu (G. Moscovici), P. Tcacenco (Ia. Antipov), S. Timov (Tinkelman), I. Dicescu-Dic (I. Canton) şi alţii au trimis C.C. al P.C.(b.)R. şi C.C. al P.C.(b.)U „Memoriul cu privire la necesitatea creării Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti”. În acest document se dădea o explicaţie detaliată privind motivele formării republicii Moldoveneşti. În Memoriu se menţiona că o cauză principală reiese din considerentul „...de a reîntoarce Basarabia”, precum şi cu scopul de a răspândi în continuare revoluţia în Balcani. A doua cauză primordială în crearea RASSM era necesitatea de a realiza politica naţională a puterii sovietice şi faţă de populaţia moldovenească, aşezată cu traiul în zona de frontieră. Lupta dintre adepţii şi adversarii organizării RASSM s-a desfăşurat la diferite nivele ale aparatului de partid şi sovietic atât în Ucraina, cât şi la Moscova. Dintru început ea se ducea pentru luarea unei decizii politice. Pentru crearea republicii se pronunţau consecvent M. V. Frunze, G. I. Cotovschi. O contribuţie esenţială la această cauză le revine emigranţilor politici români I. Dic, A. Badulescu ş.a. Dar locuitorii de pe malul stâng al Nistrului practic n-au luat parte la acest eveniment. Din februarie până în august 1924 acţiunile basarabenilor şi ale emigranţilor politici români au fost coordonate reciproc. Chiar şi aceste forţe unite nu erau suficiente pentru a întâmpina rezistenţa lui N. A. Scrâpnik, V. I. Ciubari, F. D. Korniuşin şi a altor persoane de conducere. Ucrainenii erau susţinuţi la Moscova de G. V. Cicerin, К. E. Voroşilov, A. P. Smirnov, M. I. Kalinin. După numeroase discuţii, la 29 iulie 1924 Biroul Politic al C.C. al P.C.(b.)R. a decis crearea unei autonomii speciale moldoveneşti: „...din consideraţii de ordin politic”. Cotitura în desfăşurarea evenimentelor se datorează acţiunilor lui I. V. Stalin, L. B. Kamenev şi ale altor oponenţi a lui L. D. Troţki şi care l-au susţinut pe M. V. Frunze. De la 29 iulie până la 12 octombrie 1924 organele de partid şi sovietice au îndeplinit o serioasă muncă de pregătire. Pe malul stâng al Nistrului volumul cel mai mare de lucrări a fost efectuat de către Comisia organizatorică, care activa fără publicitate, sub conducerea nemijlocită a comitetului gubernial Odesa al P.C.(b.)U. Realmente RASSM a fost creată „de sus”, dar în acelaşi timp formarea ei era în concordanţă cu interesele cultural-politice ale moldovenilor şi cu interesele economice ale întregii populaţii din noua republică în vederea obţinerii unui masiv ajutor financiar şi material din partea instanţelor ucrainene şi unionale.