Locul siturilor eneolitice de la Giurgeşti-Dealul Mănăstirii şi Costeşti-Cier în schema cultural cronologică a complexului cultural Cucuteni-Tripolie
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
277 4
Ultima descărcare din IBN:
2023-12-25 16:26
SM ISO690:2012
BOGHIAN, Dumitru, ENEA, Sergiu Constantin, IGNĂTESCU, Sorin. Locul siturilor eneolitice de la Giurgeşti-Dealul Mănăstirii şi Costeşti-Cier în schema cultural cronologică a complexului cultural Cucuteni-Tripolie. In: Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor, Ed. 6, 22-23 mai 2014, Chişinău. Chişinău: Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei, 2014, Ediția 6, p. 9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor
Ediția 6, 2014
Conferința "Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor"
6, Chişinău, Moldova, 22-23 mai 2014

Locul siturilor eneolitice de la Giurgeşti-Dealul Mănăstirii şi Costeşti-Cier în schema cultural cronologică a complexului cultural Cucuteni-Tripolie


Pag. 9-9

Boghian Dumitru1, Enea Sergiu Constantin2, Ignătescu Sorin1
 
1 Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava,
2 Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 31 ianuarie 2021


Rezumat

Cunoscute din perioada interbelică (Vasile Ciurea, Constantin Matasă, Ecaterina Dunăreanu Vulpe, Meluţa Miroslav Marin), siturile eneolitice de la Giurgeşti-Dealul Mănăstirii şi Costeşti-Cier (judeţul Iaşi) au rămas mai puţin abordate în câmpul cercetărilor specifice legate de civilizaţia cucuteniană. Noile cercetări arheologice din situl de la Costeşti-Cier au condus la precizarea unor complexe Cucuteni A3 şi A-B2/B1, la identificarea unui nivel de locuire Horodiştea-Erbiceni II, precum şi la datarea necropolei medievale (sec. XVI–XVII), identificate în porţiunile săpate (locuinţe, gropi, morminte, şanţul de apărare etc.). De asemenea, prin cercetări perieghetice, în vatra satului (în faţa şcolii), au fost descoperite materiale arheologice din secolele VIII–X şi XVI–XVII (vatra satului Pietrişul), cunoscut istoric în zonă. Continuarea investigaţiilor perieghetice şi reluarea cercetărilor sistematice, inclusiv interdisciplinare, au permis obţinerea de noi date, care, coroborate cu atenta analiză a materialelor anterioare, au făcut posibilă încadrarea mult mai precisă a acestora în cadrul schemei cultural cronologice a fazelor A3 şi A-B2/B1 ale culturii Cucuteni şi punerea în circulaţie a unor însemnate vestigii arheologice, importante, deopotrivă, micro şi macro-regional.