Dieta şi nutriţia medievală reprezintă un segment important al istoriei vieţii cotidiene, a cărui cercetare se caracterizează prin rezultate încă destul de modeste, fără a putea avansa în ritmul altor sectoare ale istoriei privilegiate prin existenţa unor surse mai numeroase şi mai coerente. În acest context, relevăm însemnătatea datelor arheozoologice privind resursele animale folosite în economia alimentară a Moldovei medievale, care completează într-un mod valoros informaţiile documentare destul de lacunare şi ambigui. Cercetările arheozoologice realizate până în prezent pentru diferite aşezări medievale ale Moldovei s-au axat mai ales pe evaluarea resurselor animale şi identificarea diversităţii consumatorilor în funcţie de factorii geografici, etnici/religioşi, de mediul urban sau rural. Creşterea animalelor a avut o importanţă majoră în cadrul economiei aşezărilor din Moldova medievală, în majoritatea cazurilor analizate fiind axată pe gestionarea bovinelor (Bos taurus), porcinelor (Sus domesticus) şi ovicaprinelor (Ovis aries & Capra hircus). Potrivit eşantioanelor arheozoologice studiate până la momentul actual, creşterea porcinelor înregistrează o pondere mai mare în zona pericarpatică a Moldovei – cu umiditate crescută şi păduri întinse (zona Neamţului), precum şi în Podişul Nistrului. Influenţa factorului etnic/religios asupra structurii şeptelului este evidenţiată din punct de vedere arheozoologic la Orheiul Vechi, unde eşantionul de provenienţă mongolă (perioada Hoardei de Aur) nu conţine aproape deloc resturi de porc. În ceea ce priveşte comparaţia urban/rural, în medie nu există o diferenţă majoră în frecvenţa resturilor de porc, dat fiind şi caracterul tradiţional al vieţii urbane din Moldova medievală. Trebuie totuşi să remarcăm faptul că la nivel de situri individuale, cele mai mari frecvenţe ale porcului apar în aşezări de tip rural, iar în oraşe ponderea acestei specii pare a creşte în fazele mai târzii ale acestora. Porcinele, crescute pentru carne, dar şi grăsime, acopereau necesităţile de proteine animale. În general, „succesul” porcului în economia alimentară a populaţiei din Moldova medievală a fost asigurat de câteva caracteristici esenţiale: nu este pretenţios în ceea ce priveşte hrana sa, creşte şi se reproduce uşor şi poate fi preparat şi consumat în întregime. Datele arheozoologice privind utilizarea porcului domestic în economia alimentară a Moldovei medievale sunt completate şi de mărturiile documentare cuprinse în sămile de vistierie, relatările călătorilor străini, unele registre întocmite la curţile boiereşti ş.a.