Patrimoniul cultural (material, imaterial, documentar, tehnic, digital) constituie una dintre cele mai importante componente ale moștenirii umane. Societatea civilizată, cu tendința ei de a-și fixa reperele morale și legale, ar trebui să afirme și un drept la memorie. Iar ca urmare a acestuia, și o datorie de a respecta obiectele și locurile purtătoare de memorie. Cunoașterea și protejarea moștenirii culturale sunt susținute de organizații mondiale (UNESCO, ICOMOS etc.) și europene. Uniunea Europeană, prin Tratatul de la Lisabona, îndeamnă statele membre săși respecte reciproc diversitatea culturală și lingvistică și să asigure protecţia și dezvoltarea patrimoniului cultural european1 . Într-o lume în permanentă schimbare, patrimoniul cultural al spațiului unde locuim este o sursă de identitate (personală și comunitară), de coeziune (comunitară și socială), de stimulare (a dezvoltării economice, a creativității, a deschiderii și pluralismului cultural). Guvernanța modernă include obligatoriu componenta culturală. Eforturile de protejare a patrimoniului tind spre valorificarea atât culturală, cât și economică a acestuia. Altfel spus, protecția patrimoniului este o investiție în dezvoltarea durabilă a unei țări. Administraţia publică locală și responsabilii de planificarea urbană și amenajarea teritoriului trebuie să ţină cont de legislaţia naţională și de convenţiile internaţionale ratificate de Republica Moldova, care menţionează expres că patrimoniul arheologic aparţine umanităţii, iar acolo unde nu există procedurile de control administrativ și știinţific, care se impun, și de protecţie a patrimoniului arheologic în contextul politicilor de amenajare urbană și rurală și de dezvoltare culturală, să se introducă astfel de proceduri. Se cere o mai mare responsabilitate a tuturor factorilor de decizie de nivel local și central. Toate instituţiile implicate în procesele decizionale din domeniul construcţiilor sunt responsabile în egală măsură de cazurile care au condus la demolări, distrugeri sau intervenţii care au deteriorat patrimoniul cultural național, iar abuzurile și încălcările trebuie pedepsite. Totodată, protecția monumentelor în spațiul urban nu înseamnă doar interdicție și conservare: ea trebuie să fie un proces open mind, care să permită o conlucrare creativă și inteligentă cu dezvoltatorii urbani. Despre orașul Chișinău, amintim că are o istorie seculară și că a cunoscut un proces de urbanizare continuu în ultimii două sute de ani, însă moștenirea sa istorică este, deocamdată, puţin cunoscută. Dezbaterile din cadrul Conferinței „Identitățile Chișinăului” din 2011 și materialele acesteia publicate în 2012 au demonstrat eficiența unor astfel de discuții și publicații. Ne-am propus să continuăm printr-o nouă rundă de dialog asupra problemelor privind patrimoniul cultural urban, protejarea și valorificarea acestuia, perspectivele dezvoltării urbane și măsurile de cercetare și promovare a moștenirii culturale. Astfel, Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova, în parteneriat cu Direcţia cultură a Primăriei municipiului Chișinău și Grupul Civic pentru Patrimoniul Cultural, a organizat, în perioada 1-2 octombrie 2013, cea de-a II-a ediție a Conferinţei „Identităţile Chișinăului”. La reuniune au luat parte peste 30 de participanți (oameni de cultură, istorici, arhitecţi, ur baniști, specialiști în domeniul protecţiei și reabilitării orașelor istorice) din R. Moldova, Suedia, Italia și România. În ziua de 25 iunie 2014, cu ocazia zilei de naștere a ex-primarului Chișinăului, Karl Schmidt, Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova a organizat Conferința „Patrimoniul cultural al Chișinăului vs. dezvoltarea urbanistică”, cu participarea a peste 20 de experți din Republica Moldova, România și Franța. Proiectele respective au avut un ecou larg în societate prin dezbaterile unor subiecte actuale pentru municipiul Chișinău și prin schimbul de opinii între experți în varii domenii. Participanții au menționat necesitatea abordării pluridisciplinare a istoriei, culturii, arhitecturii și dezvoltării urbane a Chișinăului. În acest volum se regăsesc expunerile făcute la ambele conferințe. Aducem mulţumiri celor care au contribuit la realizarea acestui volum în speranţa că efortul nostru va fi auzit de autorităţile publice locale și centrale, iar patrimoniul istoric al Chișinăului va avea parte de o atitudine europeană din partea funcţionarilor publici și a locuitorilor săi.