În demersul de față autorul se referă la apariția și etapele de evoluție a reprezentațiilor de teatru popular ca repere etnosociale de manifestare a culturii tradiționale, cu reflectarea mutațiilor survenite pe parcurs. Reflectând asupra culturii tradiționale de tip rural, observăm că aceasta are la bază un comportament social ritualic, dictat de respectarea unor legi nescrise, perpetuate și respectate de comunitate. Identificarea și documentarea preceptelor cutumiare motivează punerea în circulație a mai multor opinii privind geneza și evoluția teatrului popular propriu-zis, la care autorul se va referi în interiorul studiului. Cert e că performarea obiceiurilor populare în antichitate, cu recurgerea la deghizarea sau travestirea ritualică, pe de o parte, avea loc din nevoia purtătorilor de mască de a îndeplini legătura spirituală cu forțele supranaturale divine, cu moșii și strămoșii neamului, cu ființele totemice ale vetrei satului, iar pe de altă parte, urmărea funcția apotropaică de protejare magică împotriva acțiunilor malefice ale duhurilor rele, care, conform mentalității tradiționale, asupresc și periclitează existența umană. În perioada străveche, performerii reprezentațiilor teatrale erau marcați de importanța cutumiară a măștii, prin intermediul căreia se credea ca are loc transcenderea din cronotopul profan în cel sacru, considerat recurent și recuperabil. Cu trecerea anilor se produc mutații esențiale în mentalul colectiv al poporului, în consecință, transfigurarea magică evoluează în cea ludică, apoi în dramatică, atestată în reprezentațiile teatrului folcloric, unde conlucrează atât actul ceremonial, cât și aspectul spectacular/de divertisment, obiceiurile de familie și calendaristice, soldând cu desacralizarea măștii ritualice.

In the present approach, the author refers to the emergence and stages of evolution of popular theater representations as ethno social landmarks of manifesting the traditional culture, with the reflection of the mutations that occurred along the way. Reflecting on the traditional rural culture, we observe that it based on a ritualistic social behaviour, dictates by the observance of unwritten conventions, was perpetuated and respected by the community. The identification and documentation of customary precepts motivates the circulation of several opinions regarding the genesis and evolution of the popular theater itself, to which the author will refer within the study. It is true that the performance of popular customs in antiquity with the use of ritual disguise or disguise, on the one hand, was due to the need for mask-wearers to fulfil the spiritual connection with the divine supernatural forces, with the ancestors and ancestors of the nation, with the totemic beings of the village glass, and on the other hand, followed the apotropaic function of magical protection against the evil actions of the evil spirits, which, according to the traditional mentality, suppress and perpetuate the human existence. During the ancient period, the performances of the theatrical performances marked by the customary importance of the mask, through which it believed that the transcendence from the profane chronotope to the sacred one, considered recurrent and recoverable, takes place. With the passing of years, there are essential changes in the collective mind of the people. As a consequence the magical transfiguration evolves into the playful one, then into the dramatic one, attested in the folkloric theater representations where both the ceremonial act and the spectacular/entertainment aspect, the family customs and calendar, resulting in the desalination of the ritual mask.