The new research fields and directions in ethnology generate interdisciplinary and correlative approaches, through which is made a link between theory and application, between social, natural, and exact sciences. In this sense, as it is known and the sources confirm, the analysis and research of the ethnographic landscape concept is relatively recent. Also, and the concept of sustainability is relatively new, as its environmental dimension, and especially its economic, social and cultural one. Starting from the actuality and interdisciplinarity of these concepts, their relational circumstances, in this article we analyze the role of ethnographic landscapes for the sustainable development of local communities through the sources which they offer, being generated by elements of material culture and spiritual manifestations. Thus, from an economic point of view, the ethnographic landscapes offer opportunities to strengthen and enhance the value of cultural tourism, to initiate local business and create jobs, develop creative industries, give a rich ethnographic heritage that can help revitalize local economies. From a social point of view, the ethnographic landscapes unite the members of the community, ensure the connection between generations. This heritage object determines to dialogue, keeps communication and collaboration networks, incorporates elements that ensure social inclusion. In terms of culture, the ethnographic landscapes are ethnic marks and reflect identity, authenticity and cultural individuality. They preserve the traditional technical achievements and artistic creation, which are sources of ethnicity and provide cultural goods. Through the environmental dimension, the ethnographic landscapes reveal traditional knowledge, techniques and practices of resource and land use, beliefs and prohibitions associated with the preserving of the balance of nature, etc.

Noile câmpuri și direcții de cercetare în etnologie generează abordări interdisciplinare și corelative, prin care să se facă legătura dintre teorie și aplicabilitate, între științe sociale și cele naturale, exacte. În acest sens, așa cum se cunoaște și confirmă sursele, analiza și cercetarea conceptului de peisaj etnografic este relativ recentă. De asemenea, și conceptul de sustenabilitate este relativ nou, atât dimensiunea sa de mediu, și în special cea economică, socială și mai ales culturală. Pornind de la actualitatea și interdisciplinaritatea acestor concepte, circumstanțele lor  de relaționare, în acest articol analizăm rolul peisajelor etnografice pentru dezvoltarea durabilă a comunităților locale, prin sursele oferite de acestea, fiind generate de elementele de cultură materială și manifestări spirituale. Astfel, din punct de vedere economic, peisajele etnografice oferă posibilități de valorificare și fortificare a turismului cultural, deschiderea afacerilor locale și crearea locurilor de muncă, dezvoltarea industriilor creative, oferă un bogat patrimoniu etnografic, ce poate contribui la revitalizarea economiilor locale (Onica 2018, p. 115-123). Sub aspect social, peisajele etnografice unesc membrii comunității, asigură legătura dintre generații. Acest obiect de patrimoniu determină la dialog, menține rețelele de comunicare și colaborare, încorporează elemente care asigură incluziunea socială. Sub aspect cultural, peisajele etnografice sunt mărci etnice și reflectă identitate, autenticitate și individualitate culturală. Prin ele se păstrează realizările tehnice și de creație artistică tradiționale, ce sunt surse ale etnicității, furnizează bunuri culturale. Prin dimensiunea de mediu, peisajele etnografice relevă cunoștințe, tehnici și practici tradiționale de utilizare a resurselor și valorificare a terenurilor, credințe și prohibiții asociate păstrării echilibrului naturii, etc.