Prefaţă
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
377 4
Ultima descărcare din IBN:
2023-05-10 23:13
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
[94+008](478-25) (6)
SM ISO690:2012
MUSTEAŢĂ, Sergiu, CORDUNEANU, Alexandru. Prefaţă. In: Identităţile Chişinăului, Ed. 1, 12-13 septembrie 2011, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”, 2011, Ediţia 1, pp. 6-7. ISBN 978-9975-51-308-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Identităţile Chişinăului
Ediţia 1, 2011
Conferința "Identităţile Chişinăului"
1, Chişinău, Moldova, 12-13 septembrie 2011

Prefaţă

CZU: [94+008](478-25)

Pag. 6-7

Musteaţă Sergiu123, Corduneanu Alexandru4
 
1 Institutul de Arheologie Iasi, Academia Română, Filiala Iași,
2 Institutul de Istorie,
3 Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă“ din Chişinău,
4 Universitatea Tehnică a Moldovei
 
Disponibil în IBN: 28 ianuarie 2021


Rezumat

În competiţia globală pentru fluxurile de capital, informaţii şi oameni, oraşelor le este ca şi menit să se manifeste atât prin condiţii concurenţiale avantajoase, cât şi prin caracter individual, printr-un patrimoniu construit original şi autentic. Identitatea urbană a devenit o temă de lucru şi creaţie nu doar pentru sociologi şi artişti, dar îndeosebi pentru manageri şi administratori urbani. În Europa şi în lume strategiile de marketing urban reflectă identitatea locului şi a locuitorilor şi determină politicile de dezvoltare urbană. Procesele de integrare europeană şi modernizare în care este implicată şi capitala Republicii Moldova presupun abordări similare. Patrimoniul construit al cartierelor istorice chişinăuiene cu elementele arhitecturale specifice, cu istoriile fiecărei case, cu tramele stradale diferite pentru oraşul de sus şi oraşul de jos constituie una din cele mai importante componente ale moştenirii culturalnaţionale, care conferă simţul continuităţii şi legăturii cu generaţiile precedente şi oferă posibilitatea de a avea acces la documentul istoric veritabil. Astăzi patrimoniul cultural al capitalei riscă desfigurarea şi pierderea autenticităţii, iar istoria şi valorile lui riscă să rămână doar pasiunea unora, în loc să devină un bun al comunităţii, cunoscut şi drag tuturora, destinat şi generaţiilor care vin, dar şi celora care ne vizitează oraşul. Chişinăul este unicul oraş istoric protejat de stat din Republica Moldova. Identitatea toposului şi a chişinăuienilor este strâns legată de caracterul centrului istoric care poartă amprenta etapei iniţiale de fondare a oraşului. Vatra istorică trebuie protejată, cercetată şi valorificată cultural. Menţionat documentar în 1436, Chişinăul era o localitate situată pe moşia Buicani şi Vovinţeni, închinat mai apoi mănăstirii Galata de lângă Iaşi. Devenind târg în secolele XVII-XVIII, pe vechea vatră au fost ridicate case cu cerdace si stâlpi, având arhitectura asemănătoare caselor de la Iaşi, ridicate de boierii moldoveni sau negustorii străini . După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, arhitectul Regiunii Mihail Ozmidov elaborează proiectul de sistematizare a Chişinăului care prevede construcţia oraşului nou, „oraşul de sus”. „După 1813 în jurul bisericii (Biserica Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, vechea catedrală, n.n.) s-a dezvoltat târgul, a luat naştere „bazarul” (piaţa), unde negustorii levantini, greci, armeni, evrei, meseriaşi şi săteni îşi valorificau munca. În timp ce oraşul „nou” începând din a doua jumătate a sec. al XIX-lea se va dezvolta cu precădere în partea de sus, prin „tăierea” străzilor drepte şi construcţia clădirilor instituţiilor centrale, în partea de jos (care şi geografic se afla spre vale, spre râul Bâc) a moşiei Buicani – Vovinţeni a continuat să existe târgul vechi, cu Soborul vechi, bazarul, cu uliţele întortocheate, dar cu denumiri vechi româneşti.”1 Oraşul nou, centrul administrativ şi politic al Guberniei Basarabia se va dezvolta după principii noi, cu o tramă stradală ortogonală, deosebită de tradiţia locală. Chişinăul sovietic al secolului al XX-lea va avea parte de viziuni urbanistice tipice, cu străzi şi bulevarde mari, destinate paradelor, cu monumente de for public în stil monumental care trebuiau să educe omul nou. Urbea a căpătat alt aspect şi funcţii noi, unde nu omul era actorul principal, ci politicul şi industria socialistă. Astăzi, sub aspectul dezvoltării urbanistice, Chişinăul este în căutarea identităţii. Este salutată iniţiativa primăriei municipiului Chişinău de a scoate din întuneric obiectivele de patrimoniu istoric şi cultural ale oraşului prin iluminarea acestora. Trei dintre cele mai vechi biserici, Măzărache, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfântul Nicolae, beneficiază de un sistem de iluminat artistic care pune în valoare arhitectura edificiilor de cult. Elaborarea unui program complex de reabilitare a Centrului istoric ar trebui să includă iluminatul artistic a mai multor obiective de patrimoniu. O altă iniţiativă a primăriei, cea de instalare a plăcuţelor de identitate pentru monumentele de arhitectură din Chişinău, nu a avut un efect pe măsura aşteptărilor. Textul plăcuţei indică doar tipul construcţiei (conac, casă individuală etc.) şi datarea aproximativă din Registrul monumentelor şi nu ofe ră nicio informaţie despre istoria edificiului. Pentru unele din monumente plăcuţele vor fi instalate doar după ce va fi adoptat noul Registru al monumentelor de categorie locală, deoarece, conform afirmaţiilor vice-primarului Nistor Grozavu, „o parte din monumentele locale nu reprezintă niciun interes şi totodată sunt [şi alte] clădiri care merită să fie introduse ca monument de arhitectură”. În acelaşi timp, primăria Chişinăului a fost incapabilă să administreze o bună parte a patrimoniului cultural municipal, fiind atât un actor pasiv al distrugerii şi demolării unui şir de edificii istorice şi culturale, cât şi unul activ, care, prin deciziile funcţionarilor municipali, a contribuit nemijlocit la aceste distrugeri. Urbaniştii şi arhitecţii capitalei ar trebui să fie mai receptivi la practicile europene în domeniul salvării, protejării şi valorificării patrimoniului cultural, la recomandările organizaţiilor internaţionale în domeniu. Din nefericire, viziunile de dezvoltare ale Chişinăului nu iau în considerare politicile de conservare ale patrimoniului arhitectural şi istoric al acestuia. Planul Urbanistic General (PUG), aprobat în 2007, neglijează statutul de monument de categorie naţională al Centrului istoric al Chişinăului, promovând practici vechi, sovietice, de intervenţii, care, odată realizate, vor duce la distrugerea patrimoniului construit. Acest important document urbanistic prevede desfiinţarea cvasi totală a structurii medievale care se mai păstrează în partea de jos a oraşului, numită şi Oraşul Vechi. Trasarea Bulevardului Cantemir – Cosmonauţilor, prevăzut de PUG, va distruge şi ce a mai rămas din cartierele vechi, cu străzile ce amintesc de oraşul medieval. Discuţia iniţiată în cadrul „Colocviilor Chişinăului” despre identităţile oraşului este, în primul rând, o încercare de a ne dumeri, noi înşine, dar şi prin concursul unor profesionişti din alte ţări europene, asupra individualităţii istorice, culturale, spaţiale, geografice şi psihogeografice a Chişinăului, despre cum ar trebui protejat şi pus în valoare un capital simbolic produs de generaţiile care ne-au precedat, şi pe care avem datoria să-l transmitem înmulţit urmaşilor noştri. Astăzi, Chişinăul a mai păstrat puţin din identitatea secolelor XVIII-XIX. Pe parcursul ultimilor 20 de ani s-a construit sălbatic şi urât chiar în Chişinăul istoric, deşi zona este protejată prin lege şi are statut de monument de categorie naţională, inclus în Registrul monumentelor cu nr. 308. Monumentele de arhitectură sunt în continuare demolate, desfigurate sau lăsate în paragină. Comunitatea Chişinăului este lezată de matrapazlâcurile administraţiei şi arhitecţilor noştri care edifică, fără vreo jenă profesională, new-york -uri moldoveneşti pe ruinele monumentelor de istorie, arhitectură, arheologie. Confruntarea între Chişinăul istoric din ultimii trei ani, între comunitate şi administraţia locală şi centrală este expresia unor acţiuni de protejare şi promovare a spiritului locului, acelui ansamblu inconfundabil de elemente fizice şi spirituale care conferă topos-ului sens, valoare, emoţie şi mister. În paginile acestei publicaţii, dar şi prin cercetările ulterioare ale istoricilor, arhitecţilor, arheologilor vom afla file necunoscute din istoria urbei. Prezentul volum întruneşte studiile participanţilor la Conferinţa „Identităţile Chişinăului”, realizată de către Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova în parteneriat cu Grupul Civic pentru Patrimoniul Cultural în perioada 12-13 septembrie 2011 şi susţinută financiar de Direcţia Cultură a primăriei municipiului Chişinău. Conferinţa a întrunit la masa de dialog istorici şi scriitori, arhitecţi şi critici de artă, arheologi şi specialişti în domeniul conservării patrimoniului cultural, urbanişti şi antropologi urbani, reprezentând mediile ştiinţifice şi culturale, tagmele profesionale, sectorul asociativ şi administraţia publică locală a municipiului Chişinău. Aducem mulţumiri şi pe această cale tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui proiect, în speranţă că efortul nostru va fi auzit de autorităţile publice locale şi centrale, iar patrimoniul istoric al Chişinăului va avea parte de o atitudine europeană atât din partea funcţionarilor publici , cât şi a populaţiei.