Conform concepției lui Mircea Eliade, înţelegerea religiilor exotice şi arhaice ar impulsiona în chip semnificativ dialogul cultural cu reprezentanţii acestora. Istoricul religiilor ar accede la o cunoaştere mai profundă a omului şi pe temelia aceasta ar putea dezvolta, la scară mondială, un nou umanism. Conceptul de „hermeneutică creatoare” este definit de Eliade drept o „metodologie (a modului) de a proceda”. În istoria religiilor, hermeneutica se relevă ca o operaţie complexă de a înțelege şi interpreta „faptele religioase”. Hermeneutica poate fi comparată cu o descoperire ştiinţifică sau tehnologică. O „hermeneutică creatoare” dezvăluie semnificaţii nesesizate sau le scoate în relief.

According to Mircea Eliade’s conception, understanding exotic and archaic religions would significantly boost cultural dialogue with their representatives. The history of religions would gain a deeper knowledge of man and on its foundation, it could develop, on a global scale, a new humanism. The concept of „creative hermeneutics” is defined by Eliade as a „methodology (of how) to proceed”. In the history of religions, hermeneutics is revealed as a complex operation to understand and interpret „religious facts”. Hermeneutics can be compared to a scientific or technological discovery. A „creative hermeneutics” discloses elusive meanings or highlights them.