Tot mai multe proiecte estetice își propun să apropie arta de viața reală, până la a deveni coincidente. Expresiile „arta de a trăi”, „arta ca mod de viață”, „a trăi în chip artistic” ilustrează tocmai o atare suprapunere. Corpul poate fi și interfață în raport cu ceilalți, dar și instrumentul prin care ne putem dobândi încrederea și stima de sine. Acesta este contextul argumentativ în care Richard Schusterman vorbește despre „sine ca operă de artă”. „Estetica somatică”, în forma promovată de esteticianul american, se arată preocupată de „stilizarea sinelui” prin modelarea propriului trup. Aceasta are ca obiect corpul, așa cum este perceput de fiecare, astfel încât să ofere senzații plăcute sau reprezentări frumoase. În cadre generice, ea poate fi descrisă ca un studiu critic și filosofic al experienței, vizând utilizarea corpului drept loc al aprecierii estetice senzoriale și automodelării creative.

More and more aesthetic projects seek to converge art with real life, up to becoming coincident. The expressions „art of living”, „art as way of life”, „to live artistically” illustrate precisely such an overlap. The body can be an interface in relation to the others, but also the instrument by which we can gain our confidence and self-esteem. This is the context in which Richard Schusterman speaks of „the self as a work of art”. „The somaesthetics”, in the form promoted by the American aesthetician, is concerned with the „styling of the self” by modeling one’s own body. This has as object the body, as perceived by each, in order to provide pleasant sensations or beautiful depic34 tions. In general frameworks, it can be described as a critical and philosophical study of experience, regarding the use of the body as a place of sensorial aesthetic appreciation and creative self-modeling.