Viteza de circulaţie a sângelui, la fel ca şi presiunea sângelui, este una dintre mărimile fizice care caracterizează starea sistemului vascular. Posibilitatea neinvazivă (fără intervenţii chirurgicale, substanţe de contrast sau substanţe radioactive) de apreciere obiectivă şi dinamică a circulaţiei sanguine este una din problemele actuale ale angeologiei moderne şi domeniilor adiacente. Rezolvarea acestei probleme determină în mare măsură succesul diagnosticării în faza incipientă a unor maladii cum sunt microangeopatia diabetică, stenozele arteriale şi altele. În lucrarea de faţă se analizează diferite metode experimentale de determinare a vitezei circulaţiei sângelui, aplicate în cadrul lucrărilor de laborator de fizică şi orelor extracurriculare în clasele liceale. Printre metodele neinvazive de determinare a vitezei circulaţiei sângelui în sistemul vascular se pot menţiona metoda electromagnetică (debitometria electromagnetică) şi metoda ultrasonoră (debitometria ultrasonoră).