Jews’ and Ukrainians’ long history and status under Polish rule unite the two groups in a single socialcultural context. The 1600-1700s flowering of Ukrainian ecclesiastical and secular art introduced a unique vocabulary of terms, archetypes, and mythologems related to the paradigm “Ukrainian Baroque”. In periods of state integration, the Ukrainian Baroque became a vehicle of expression for the nation’s spirit, embodying a national ideal. The Baroque’s duplicitous language, combining reality with illusion, provided artistic expression for the religious and cultural-daily dimensions of the “cosmos of shtetl Jewry,” fusing its wealth of forms, symbolism, and illusoriness with folk culture and naiveté. Baroque esthetics encompassed traditional art along with religious-philosophical poetics and Hasidism, which was close to the Ukrainian thinker Grigoriy Skovoroda’s “philosophy of the heart.” 2012 saw the exhibit devoted to the “Myth of the Ukrainian Baroque” at the National Art Museum of Ukraine, which included traditional Jewish art. But by contrast with the legitimated “Ukrainian Baroque,” which had grown into a national idea, “Jewish Baroque” remained only an identity marker, Eastern European Jewry’s patriarchal tag congealed in traditionalist molds, modernist and contemporary Jewish deliberations. This provides sufficient grounds for debate concerning the conventionalized use of the term.

Vechimea istoriei și statutul evreilor și cel al ucrainenilor, care trăiau sub jurisdicția poloneză, sunt unite de contextul lor socio-cultural. Prosperitatea artei culte şi laice ucrainene din secolele XVII-XVIII a contribuit la formarea unui tezaur special cu nominările, arhetipurile și mitologemele proprii. În perioada de consolidare a statalității, barocul ucrainean a devenit o expresie a spiritului și a identității naționale, o personificare a visului național. Limbajul dublu al barocului, care îmbină realitățile cu iluziile, a putut exprima în forme artistice „cosmosul evreilor din orașele mici” în dimensiunile sale religioase și culturale, combinând bogăția formelor, simbolismul, natura iluzorie și cultura populară, naivitatea. Estetica barocului a cuprins nu numai arta tradițională, ci și lumea poeticii religioase-filosofice și cea a hasidismului, apropiată de „filosofia inimii” a filosofului ucrainean Grigori Skovoroda. În anul 2012, Muzeul Național de Artă din Ucraina a găzduit expoziția „Mitul barocului ucrainean”, care a inclus şi arta tradițională evreiască. Însă, spre deosebire de „barocul ucrainean” legitimat, care a devenit o idee națională ucraineană, „barocul evreiesc” a rămas doar un marker al identității și al culturii patriarhale a evreilor est-europeni, înghețat în formele tradiționalismului, precum și în discursurile evreiești moderniste și tradiționale. Toate acestea oferă destule motive pentru polemică privind convenționalismul acestui termen.