Evoluția graficii de șevalet din Moldova în ultimile decenii ale secolului al XX-lea reprezintă o etapă semnificativă, în ceea ce priveşte apariţia şi promovarea noilor accepţii de interpretare a formei şi a conţinutului artistic. Perioada respectivă se remarcă prin dezvoltarea abordărilor tematice și a soluționărilor compoziționale ale subiectelor, inclusiv a celor de viziune postmodernistă, răsfirate, spre sfârșit de secol, în simbolism, nonfigurativ sau abstracționism. Un interes aparte prezintă gravura în adâncime, aceasta fiind diversă şi ca tehnologie de figurare, şi ca soluţionare compoziţional-artistică a subiectelor abordate. Se relevă, de asemenea, limbajul mijloacelor vizuale al lucrărilor, acesta departajându-se tot mai mult de la reprezentarea realistă a spațiului plastic și atestând o manieră neconvențională de interpretare tehnologică, deseori una experimentală, mixtă, oportună pentru reducție abstractă și incifrarea imaginii artistice. Lucrarea de față reprezintă o incursiune în studiul celor mai relevante valențe stilistice și compoziționale ale gravurii moldovenești, realizate prin metoda tiparului adânc în ultimile două decenii ale secolului al XX-lea. Analiza celor mai importante aporturi ale graficienilor a fost efectuată ținând cont de criteriile: temporar, tematic, tehnologic, tip de structură compozițională și manieră de tratare grafică a imaginii artistice.

The evolution of easel graphics in Moldova in the last decades of the 20th century represents a significant step in terms of the emergence and promotion of new acceptance of the interpretation of the artistic form and content. This period is distinguished by the development of thematic approaches and compositional solutions of subjects, including those of postmodernist vision, reflected, towards the end of the century, in symbolism, nonfigurative or abstractionism. A special interest presents the intaglio engraving, which is also diverse as a figuration technology, and as a compositional-artistic solution of the topics addressed. The language of the visual means of the works is also revealed, which is increasingly distancing itself from the realistic representation of the plastic space and attesting to an unconventional way of technological interpretation, often an experimental, mixed one, suitable for abstract reduction and encryption of the artistic image. The present paper represents an incursion into the study of the most relevant stylistic and compositional valences of the Moldavian engraving, achieved by the intaglio printing method in the last two decades of the 20th century. The analysis of the most important contributions of the graphic artists was carried out taking into account the temporary, thematic, technological criteria, the type of compositional structure and manner of graphic treatment of the artistic image.