În sens larg, consumul cultural se referă la modelele de apropiere de universul bunurilor culturale – frecventarea teatrului, participarea la programele culturale, vizitarea expozițiilor de artă și muzeelor, decoraţiunea interioară a casei, mobilier, muzică, televiziune, lectură etc. Cultura poate fi exprimată ca volum, cantitate, calitate şi varietate şi constă din totalitatea produselor materiale şi spirituale ale muncii omeneşti, rezultate ale transformării omului oglindite în conduita şi în normele ce o alimentează. Cultura este dependentă de societate, de clasele sociale, de ideologia acestora și este determinată de sistemul naţional şi de condiţiile economico-sociale în care societatea respectivă funcţionează. Ea are un rol transformator, operând deopotrivă cu factori obiectivi şi subiectivi ai socializării. Cultura contemporană, este într-un continuu proces de schimbare a structurii sale interioare, a viziunii spirituale şi a formelor stilistice. Teoreticienii vorbesc de o schimbare de paradigmă culturală, în care includ atât schimbările generate de noile teorii ştiinţifice, cât şi de apariţia şi răspândirea, prin intermediul sistemului mediatic şi nu numai, a culturii de consum. Expansiunea culturii de consum reprezintă un câmp problematic major al disciplinelor care studiază fenomenul cultural contemporan. Cultura de consum poate provoca mutaţii negative în structura valorică a conştiinţei şi în comportamentul oamenilor. Consumul cultural nu reprezintă un fenomen atât de recent cum am putea crede, deoarece foarte mult timp a fost un subiect de discuții ample, un subiect foarte complex, multidimensional. Principalele concepte vizate în dezbaterea acestei teme sunt: consum cultural, cultură, distracţie, interes, timp liber. Fiecare societate îşi construieşte un edificiu cultural bazat pe o moştenire pe care o identifică la un anumit nivel de dezvoltare a forţelor de producţie, caracteristic societăţii respective.