Monocromia
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
713 14
Ultima descărcare din IBN:
2023-05-28 19:42
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
75.03 (58)
Pictură (403)
SM ISO690:2012
CONSTANTIN, Daniela. Monocromia. In: Învățământul artistic – dimensiuni culturale, 15 mai 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2020, Vol.2, pp. 43-44. ISBN 978-9975-3311-5-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Învățământul artistic – dimensiuni culturale
Vol.2, 2020
Conferința "Învăţământul artistic – dimensiuni culturale"
Chişinău, Moldova, 15 mai 2020

Monocromia

Monochrome

CZU: 75.03

Pag. 43-44

Constantin Daniela
 
Universitatea de Vest, Timişoara
 
Disponibil în IBN: 16 decembrie 2020


Rezumat

Monocromia, procedeu pictural apărut în anii 1960-1970, continuă să fascineze și în contemporaneitate, dincolo de puterea cromatică, prin efectele estetic și psihologic, conducând de la o simplă aparență, într-o primă fază a percepției unei singure culori, la o complexitate conceptuală. Transgresând impresia lăsată de imaginea unei singure pete de culoare, conținutul poate avea conotații simbolice, pictura devenind o exploatare a materiei, energiei, gândirii, interacțiunii și conectivității acestora, puse în valoare prin exploatarea culorii în toate stările ei și afirmând materialitatea operei. Istoria artelorle-a acordat importanța cuvenită marilor artiști care au îmbrățișat acest procedeu aparent simplu, dar extrem de complex prin mesajul lui, după cum afirma și Mies van der Rohe: „less is more”, adică „mai puțin înseamnă mai mult”. Lucrarea de 27 danielaconstantin62@gmail.com 44 față face referire la principalii reprezentanți ai monocromiei, începând cu anii 1960-70 și până în contemporaneitate. În dicționarele de artă, termenul „monocromie” este prezentat drept un procedeu al picturii, care constă în folosirea unei singure culori. Totuși, de-a lungul istoriei artelor acest procedeu a fost abordat de artiști în direcții diferite de exprimare a mesajelor artistice. Așadar, am putea completa definiția, precizând că monocromia reprezintă folosirea unei culori în toate stările ei, referindu-ne la materie, materialitate, pigment, opacitate, transparență, structură, textură, scară, mărime, densitate etc. Analizând artiștii care au fost preocupați de-a lungul timpului de acest procedeu pictural, pot afirma că dincolo de partea tehnico-plastică, monocromia reprezintă tărâmul pe care artistul folosește acest procedeu, de la simpla transmisie a esteticului până la marele mister al conceptului artistic, complex, valorizat sub imperiul miracolului luminii prin culoare, lăsând doar expresia plastică să vorbească. Ca interes al abordării plastice, monocromia apare în cadrul unui grup de artiști fondatori ai Școlii de la New York, preocupați să traseze o nouă tendință în artele vizuale în perioada 1960-1970. Întâlnim monocromia în manifestare deplină la artiștii care se autoidentifică cu mișcarea minimalistă, începută tot în acea perioadă. Nu au fost puțini cei care au îmbrățișat acest procedeu tehnic pentru a-și pune în valoare cercetarea și creația artistică. Principalii reprezentanți au fost Barnett Newman (1905-1970) și Frank Stella (născut în1936), exponenți ai Școlii de la New York.

Cuvinte-cheie
monocromie, culoare, concept, transparență, expresie plastică, cercetare, creaţie