Curentele artistice europene au avut un impact prodigios, dar episodic asupra constituirii genului portretului sculptural din Basarabia. Cei care au pus piatra de temelie la studierea sculpturii şi la modelarea portretelor sculpturale în Basarabia au fost Terentie Zubcu şi Vladimir Ocuşko. Evident, şcoala pe care au avut-o aceştia se baza pe marile curente artistice ale secolului al XIX-lea: realismul şi impresionismul. Unul dintre cei mai remarcabili pictori şi sculptori realişti este Honoré Daumier (1808–1872). Dintre marii sculptori ai curentului realist în Franţa şi Belgia se remarcă Jules Dalou (1838–1902) şi Constantin Meunier (1831–1905), care se dedică reprezentării mediului muncitoresc. Tematica oamenilor muncii penetrează în creaţia lui Alexandru Plămădeală, în special în lucrarea ce conţine un semi-nud bărbătesc Muncitorul (1921, ghips patinat), ale cărui detalii de portret sunt de un realism pronunţat, trecut prin filiera artei ruse. Sculptura impresionistă, al cărei cel mai ilustru reprezentant este Auguste Rodin (1840–1917), tratează formele cu efecte de picturalitate, în plan sculptural suprafeţele sunt prelucrate astfel ca să reflecte lumina şi să creeze efecte picturale de clarobscur, iar tematica acestora este cu adevărat romantică, producând trăiri intense la spectatori. Este relevant Portretul lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu (1936, ghips patinat) a sculptorului moldovean Alexandru Plămădeală. Cubismul, fovismul, futurismul, ca manifestări ale modernismului european, având o solidă bază teoretică, totuşi au avut un impact modest asupra artei portretului sculptural în Basarabia interbelică. Un reprezentant ilustru al purismului, care căuta să exprime esenţa obiectului şi fenomenului, disecând tot ce era de prisos, a fost şi Constantin Brâncuşi. Curentele, cum au fost dadaismul, ready-made, primitivismul, suprarealismul, suprematismul ş.a., nu au avut o influenţă directă asupra portretului sculptural basarabean interbelic. Deşi, în lumina ultimelor investigaţii, aportul curentelor europene în creaţia sculptorilor care au emigrat după 1940 în Europa, în creaţia lor ulterioară, este inestimabilă, portretul sculptural interbelic de pe teritoriul Basarabiei rămâne a fi un domeniu care propune soluţii originale.