Proiectul intitulat inițial „Pe urmele mocanilor în Basarabia”, demarat în 2018, a urmărit cercetarea istoriei societății tradiționale din Europa de Est, prin prisma analizei fenomenului transhumanței, forma cea mai evoluată și mai extinsă de practicare a păstoritului; cercetarea modului de viață, a mentalității și a amprentelor culturale pe care oieritul transhumant le-a lăsat în timp și spațiu, cu referire specială asupra zonelor matcă (Săcele, Brașov) și zonelor de migrare (Sudul Rep. Moldova). Anul II al acestui proiect s-a concetrat pe o nouă zonă matcă, Poiana Sărată, fost sat de graniță unde a funcționat vama Oituzului între Transilvania și Moldova. Poiana Sărată aparține administrativ de județul Bacău. Cercetările de teren și de arhivă au urmărit identificarea urmașilor familiilor de poenari (mocani) care au practicat transhumanța în Crimeea și Basarabia; ei au adus un aport semnificativ în zonele de migrare din punct de vedere economic și social, păstrându-se ca o comunitate compactă cu elemente identitare distincte. Proiectul de cercetare își dorește să propună soluții privind conștientizarea fostelor comunități pastorale în păstrarea specificului local în ambele țări și a legăturilor dintre ele.

The project originally entitled ”Following the footsteps of the Săcele shepherds in Basarabia" started in 2018, aimed the research of the history of traditional society in Eastern Europe, through the analysis of the phenomenon of transhumance, the most evolved and most extensive form of pastoral practice; researching the way of life, the mentality and the cultural imprints that the transhumance left in time and space, with special reference on the home areas (Săcele, Brașov) and the migration areas (Southern Republic of Moldova). The second year of this project focused on a new home area, Poiana Sărată, a former border village where there was the Oituz customs between Transylvania and Moldova. Poiana Sărată belongs administratively to Bacău County. Field and archive research aimed to identify the descendants of the families of poenari (mocani) who practiced transhumance in Crimea and Bassarabia; they had a significant economic and social contribution to migration areas, preserving themselves as a compact community with distinct identity elements. The research project aims to propose solutions to raise awareness of the former pastoral communities in preserving the local specificity in both countries and the links between them.