Lirica folclorică vocală (cu speciile sale doina, cântecul propriu-zis, romanța) constituie o importantă sursă de inspirație pentru compozitorii basarabeni, fiind prezentă în numeroase creații semnate de aceștia. Articolul este bazat pe analiza interpretativă a câtorva creații importante din repertoriul violonistic național, în care pot fi delimitate diferite tipuri ale abordării componistice ale surselor folclorice, ce constituie atât citate, influențe, cât și abordări conceptuale sau arhetipale. Autorul aduce în discuție problematica valorificării interpretative plenare a elementului liric inspirat din melosul folcloric, tratarea corespunzătoare a acestuia, din această perspectivă, utilizarea atât a abilităților tehnicilor de interpretare academice, dar și a celor de sorginte folclorică, specifice artei de interpretare violonistică populară. În opinia noastră, sursele liricii populare, în special a celei vocale, își pun amprenta nu doar asupra limbajului componistic, ci și asupra manierei de interpretare violonistică, la care interpreții trebuie să își concentreze atenția, pentru a realiza cu succes conceptul unor astfel de creații. Spre exemplu, doina, ce se află sub semnul improvizației, implică o anumită manieră de interpretare specifică, iar cântecul propriu-zis, romanța și alte specii ale liricii populare, prezente și ele în creațiile analizate, necesită abordări interpretative corespunzătoare. Astfel, în urma cercetărilor, am constatat, spre exemplu, că în Fantezia rustică pentru vioară și pian, compozitorul Tudor Chiriac, recunoscut pentru legăturile strânse cu muzica folclorică (el însuși fiind originar din mediul tradițional al satului moldovenesc), a utilizat preponderent pseudocitatul, demonstrând încă o dată că spiritul său creator s-a identificat atât de mult cu cel al „marelui autor anonim”, încât deseori este dificil de precizat sursa originală. Tot astfel, au fost analizate creațiile Capriciu moldovenesc pentru vioară și pian de Vladimir Ciolac, Brâul lui Amihalachioaie pentru vioară și pian de Vlad Burlea și Studii folclorice pentru vioară și pian de Anatol Ștefăneț. Autorul își propune să desfășoare mai pe larg aceste teze, prezentând și o serie de exemple muzicale.