This article presents the results of a study of sociability of people with different levels of selfdevelopment. The problem of self-realization occupies an important place in the system of human sciences. Due to its relevance and significance in the search for an answer to the question of the disclosure of human potential, it is approached by representatives of various sciences. Self-realization as a psychological problem involves, above all, the study of the inner world of people with different levels of self-realization in the main spheres of life in relation to their individual and personal qualities, as well as the study of strategies to promote self-realization. The path to self-realization is a long and arduous process. Sociability is the means that can help a person on this path. Confirmation of the idea of the great importance of camaraderie for the development, self-development and self-realization of the individual can be found in various trends, theories and concepts of domestic and foreign psychological science. The sample consisted of 105 people - students of the South Ukrainian National Pedagogical University and students of the Odessa State Academy of Civil Engineering and Architecture. To diagnose the level of personality self-development S. B. Kuzikova's method "Dispositional characteristics of personality self-development" was used and O. P Sannikova's testquestionnaire "Formal-dynamic indicators of sociability" was used to study the peculiarities of the manifestation of sociability. Correlation analysis based on the primary results of each sample separately indicates the presence of a wide range of statistically significant relationships between most indicators of sociability and self-development. The next step, using the method of "aces" from the general sample of individuals were selected representatives with high and low levels of overall self-development. The analysis of the received profiles of sociability of persons with a high and low level of self-development testifies to differences on indicators of stability of communication, need for communication, expressiveness in communication. However, individuals in both groups are characterized by ease in unfamiliar situations, initiative in establishing contacts, making acquaintances, which often turn into friendly relations, the ability to engage in conversation with people on their own initiative and lead it in accordance with their own goals.

În acest articol sunt prezentate rezultatele cercetării nivelului de comunicabilitate a persoanelor cu nivel diferit de autodezvoltare. Problema autodezvoltării ocupă un loc aparte în cadrul științelor despre om. Reprezentanții diferitor științe studiază problema, actualitatea și semnificația autodezvoltării în contextul descrierii potențialului uman. Autodezvoltarea ca problemă psihologică presupune înainte de toate studiul particularităților lumii interioare a persoanelor cu nivel diferit de dezvoltare a autodezvoltării în domeniile principale ale vieții în interacțiune cu însușirile individuale și de personalitate proprii. Autodezvoltarea este un proces tensionat și de durată. Nivelul de comunicabilitate este un mijloc care il poate ajuta pe om în procesul de autodezvoltare. Date relevante privind semnificația majoră a comunicării în procesul de dezvoltare, autodezvoltare și autorealizare pot fi găsite în carul diferitor concepții, teorii în psihologia mondială. Cercetarea experimentală a fost realizată pe un eșantion de 105 studenți. Drept instrument diagnostic al autodezvoltării a fost administrată tehnica propusă de С. Б. Кузиковa, iar în vederea studierii nivelului de comunicabilitate testul elaborat de О. П. Санниковa. Analiza corelațională realizată a scos în evidență multiple legături statistic semnificative între indicatorii comunicabilității și autodezvoltării. Autorii au elaborat profilul personalității cu nivel ridicat și scăzut al autodezvoltării și au scos în evidență deosebirile principale: stabilitatea comunicării, necesitatea comunicării, expresivitatea în comunicare. În același timp au fost stabilite și caracteristicile comune pentru aceste două categorii de subiecți: inițiativa în stabilirea contactelor, stabilirea contactelor, care se transformă adesea în relații de prietenie, capacitatea de a purta conversații cu oamenii din proprie inițiativă și de a o desfășura în conformitate cu obiectivele proprii.