Artemisia dracunculus – plantă aromatică și un remediu naturist
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
363 5
Ultima descărcare din IBN:
2023-03-27 11:46
SM ISO690:2012
COLŢUN, Maricica, CUTCOVSCHII-MUŞTUC, Alina, BOGDAN, Alina. Artemisia dracunculus – plantă aromatică și un remediu naturist. In: Comunicări ştiințifice „D. Brandza”, 6 noiembrie 2020, Budapest. București, România: Editura Universităţii din Bucureşti, 2020, Ediția a XXVI-a, pp. 50-51.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Comunicări ştiințifice „D. Brandza”
Ediția a XXVI-a, 2020
Sesiunea "Comunicări ştiințifice „D. Brandza”"
Budapest, Romania, 6 noiembrie 2020

Artemisia dracunculus – plantă aromatică și un remediu naturist


Pag. 50-51

Colţun Maricica, Cutcovschii-Muştuc Alina, Bogdan Alina
 
Grădina Botanică Naţională (Institut) "Alexandru Ciubotaru"
 
 
Disponibil în IBN: 11 decembrie 2020


Rezumat

Artemisia dracunculus L. – specie originară din Siberia şi Mongolia. Se cultivă ca plantă aromatică, condimentară, medicinală şi legumicolă. Ocupă suprafeţe mari în Caucaz. Este prezentă şi se cercetează în Grădina Botanică.
Artemisia dracunculus este plantă semilemnoasă, perenă, care formează în sol o rădăcină ramificată de la care pornesc numeroşi stoloni şi câteva tulpini aeriene. Tulpina este ramificată, înaltă până la 150 cm. Frunzele lanceolat-liniare, ascuţite. Florile alb-verzui, dispuse în capitule aproape globuloase, formează raceme paniculate. Fructele achene, alungit obovate, brun-închis fără papus. În condițiile Republicii Moldova înfloreşte din luna iulie până toamna târziu. Mai des se valorifică vârfurile, care au un miros plăcut aromatic, un gust condimentat, amărui. Prin uscare tarhonul îşi pierde din parfum. Frunzele şi ramurile tinere conţin ulei volatil (0,2-0,8%), bogat în fenil-propan metil cavicol, anetol, mentol şi altele în funcţie de provenienţă, herniarină, substanţe de natură glucidică şi altele. Pentru a acumula cât mai mult ulei volatil, planta are nevoie de lumină directă, puternică şi de temperaturi ridicate în timpul verii.
Tarhonul se înmulţeşte prin seminţe, semănate direct în câmp sau prin producere de răsad în straturi reci sau vegetativ prin despărţirea tufelor și butășire. Epoca optimă de recoltare este faza de înflorire în masă.
Conform datelor din literatură, planta este recomandată în tratarea bolilor de ficat, rinichi, ascită, pentru stimularea poftei de mâncare şi a digestiei. Compușii polifenolici din această plantă, ajută la scăderea glicemiei. Tarhonul este un remediu împotriva muşcăturilor de şarpe, insecte veninoase sau de câine. Frunzele aromate, asemănător anasonului, se folosesc atât în gastronomie, pentru condimentare, cât şi în scop curativ. Se regăsește în industria cosmetică, adăugat în compoziția diferitelor măști pentru față și păr. Tarhonul întinerește, hidratează, catifelează, dezinfectează pielea. În aromaterapie este considerat un tonic excelent, îmbunătățește starea emoțională.