Reieşind din ideea că, fiinţa umană este o fire curioasă, atrasă mereu de nou, deducem că artiştii plastici sunt permanent deschişi spre descoperirea noului, spre găsirea soluţiilor în rezolvarea anumitor probleme, spre schimbarea viziunii despre lume, unicul impediment al acestei tendinţe intrinseci fiind condiţiile social-politice şi istorice în care activează ei. Un asemenea spirit „neliniștit” aparține plasticienei Valentinei Rusu-Ciobanu care anul curent a împlinit vârsta onorabilă de 100 ani (n. 28.10.1920). Evoluând în diferite segmente cronologice, și indiferent de conjunctura politică, ideologică, culturală a fiecărui dintre ele, Valentina Rusu-Ciobanu și-a urmat traseul profesional și a reușit să „scrie” o pagină deosebită în arta plastică a țării noastre. Calea creației sale cunoaște mai multe „popasuri” de formare și manifestare în diferite spații temporale și culturale – românești (perioada interbelică), sovietice și post-sovietice. Acest fapt permite utilizarea unui diapazon larg de formule și interpretări plastice în creația sa, cu noi și permanente alternanțe de viziune. Inițial pictura sa, ca și întreaga cultură din spațiul post-sovietic, reflecta ecoul esteticii „realismului socialist” cu reglamentările sale normative impuse în materie de tematică, stilistică, tratare coloristică etc. Caracterul „de impresie”, plein-air-ist al lucrărilor de debut (anii ’50 ai sec. XX) pe parcurs se modifică radical şi gravitează spre latura „expresivă” cu stilizări decorativiste (anii ’60-’70) ancorate în estetica artei moderne europene (expresionism, fovism), dar şi în valorile tradiției artei populare. Subiectele tematice abordate de către artistă variază de la naturi statice, peisaje, la portrete, compoziții de gen, compoziții ornamentale, decorative, compoziții conceptuale „istorice” și contemporane etc. În pictura anilor ’70 se întâlnește o viziune artistică bazată pe optica renascentistă, cu precădere, a renaşterii din Ţările de Jos şi a fotorealismului, în vogă la acea vreme în America şi Europa. Aceste înrâuriri stilistice sunt specifice creaţiei V. Rusu-Ciobanu, ea completându-le, uneori, şi cu imagini suprarealiste. Operele plasticienei au un desen riguros, meticulos, detaliat, tuşe dense şi factură foarte fină, culorile sunt pure, compoziţia „renascentistă”. În unele lucrări sunt folosite şi elemente din Pop-art cu efecte de trompe l’oeil şi colaj din imagini. Limbajul plastic utilizat de artistă în anii ’70-90 este neobișnuit și foarte complex, bazat pe efecte optice ireale, pe efecte cromatice și plastice noi. Cu ocazia împlinirii vârstei onorabile de 100 ani, diverse instituții organizează expoziții și evenimente culturale dedicate plasticienei V. RusuCiobanu care prin aportul său inestimabil a deschis calea spre includerea școlii de pictură din Moldova într-o nouă istorie a artei românești.